Inainte de a ne umfla piepturile si de a cinta o probabila si apropiata calificare a nationalei din grupa mortii, sa ne uitam fiecare in oglinda si sa vedem citi dintre noi chiar credeau ca se poate intimpla asa ceva. Acum, cu 90 de minute inainte de finalul acestei faze, ne aflam in situatia de a depinde doar de noi, cocotati fiind peste francezi si italieni.

Clasamentul spune ca plecam cu prima sansa spre sferturi. Jocul ne da inca frisoane si nopti albe. N-am jucat fotbal cu Franta, am facut-o mult mai bine cu Italia, dar nu pare suficient pentru o victorie impotriva celei mai complete echipe de la acest European, Olanda lui van Basten. O morisca de fotbal complet pe care n-o banuiau nici macar fanii batavilor inainte de inceperea turneului. N-o sa cred niciodata in speculatii balcanice cum ca portocalii vor sa ne califice pe noi si or s-o lase mai moale marti seara contra Romaniei. Van Basten si elevii sai stiu mai bine cita frustrare au adunat in suflete dupa ce au fost tavaliti luni la rind, de presa si de fani, pentru „dubla” cu Romania din preliminarii, cind nu ne-au marcat in 180 de minute. Sint lucruri care nu se uita. Nu este vorba doar de o razbunare, ci, in primul rind, de mecanismul infernal de joc al unei formatii care, cred, practica un fotbal chiar mai bun decit Franta imensului Zizou.

Vrem nationala in sferturi. Sintem si mai aproape. Entuziasmul nostru caracteristic spune ca totul depinde de rezultatul cu Olanda. Incerc sa-mi reprim sentimentul, dar, sincer, cred ca o calificare a noastra depinde, in principal, de o remiza in Franta – Italia. Sa ne rugam pentru „X”-ul care va scoate lumea pe strazi in tara. In rest? H(u)olland! Apoi sa „ingalbenim” duminica, 22 iunie, fostul „Pratter” din Viena.