"Am imunitate!"

Grigore Cartianu: "Povestea vrajitoarei dintr-un sat de munte si a ministrilor-scamatori care fug de justitie ca dracu' de tamaie. Sa le dam imunitate!"

O nebuna dintr-un sat de munte, amenintata cu justitia de satenii carora le facea porumbii praf cu porcii ei lasati slobozi pe timp de noapte, a parat magistral: "Am imunitate!”. Oamenii n-au pus mare pret pe imunitatea ei si au tarat-o la tribunal, dar dupa cativa ani de judecata incalcita si bani cheltuiti pe rata, au luat o decizie inteleapta: au abandonat procesul care parea sa nu se termine niciodata. S-au dedicat, in schimb, rezolvarii problemei prin metode atroce: lichidarea
godacilor unul cate unul, gratie unor pande nocturne incheiate prin atacuri cu bate si topoare. Frontul era dublat de capcane cu dinti de otel, capabili sa sfasie chiar si un mistret. Iar prada era impartita intre vanatorii nocturni, in contul porumbilor pierduti.

Tudor Chiuariu, in calitatea sa de ministru liberal al justitiei, a tras toate gloantele din dotare - mai intai de pistol Carpati, apoi de puscavita si in cele din urma de Kalasnikov - in incercarea de a-i opri pe procurori sa ajunga la ministrii-belea. Cand si-a epuizat munitia si s-a trezit fata-n fata cu Marinarul-cel-Rau, s-a ascuns iepureste dupa nadragii lui Tariceanu si a dat vesel din codita: am imunitate
!

Cand a vazut ca din turma sa de porcine magistrale i-au mai ramas un godac deselat si o scroafa sleampata, nebuna de sub munte s-a razbunat cumplit: a dat foc porumbistei in cele patru puncte cardinale, astfel incat sa nu scape vii nici sobolanii. Satenii isi amintesc si azi bucuria copiilor care, aflati la scaldat, scoteau porumbi copti din cenusa campului si-i mancau cu cocean cu tot, in timp ce batrana vrajitoare se batea cu palma peste fund si proclama fara drept de apel: „Am imunitate!”.

Unita-n cuget si-n simtiri cu junele Chiuariu pe tema lor favorita - justitie cu botnita -, Norica Nicolai vrea musai sa imbrace rochia de ministreasa. Si da-i, si lupta, si da-i, si lupta, caci opt haiduci ai apocalipsei - in ordine alfabetica, Babiuc, Chiuariu, Mitrea, Nagy, Nastase, Pacuraru, Remes, Seres - asteapta nerabdatori sa strige-n cor: avem imunitate!

Interventia comisarului Costica si a aghiotantului Marcel, pentru a restabili ordinea in satul de sub munte, a fost un esec nemaipomenit in istoria politiei locale, caci nebuna i-a intampinat cu rafale de pietre si lovituri de bata. Iar martorii oculari jura cu mana pe tamaie ca punctul culminant al bataliei a fost acela cand femeia i-a atacat pe oamenii legii cu sticle de benzina pregatite in ajun, alergand dupa ei sa le dea foc. Tentativa ferma de a o aresta s-a incheiat lamentabil, sub blestemele ascutite ale vrajitoarei, care striga in urma lor: „Sa va ia dracu’ de prosti! Am imunitate!”.

Teodor Melescanu s-a opintit voiniceste, dat tot ce-a reusit a fost sa tina procurorii la bariera pret de vreo saptamana. Apoi a dat drumul dosarelor, caci se apropia intalnirea cu Frattini si era groasa rau... Dar de potolit, tot nu se potoleste! Si iata-l cum, la ceas
de seara, cloceste legi hoate, pe care sa se cocoate toti coruptii guvernelor viitoare si sa slobozeasca strigatul bestial: avem imunitate!