Ce s-ar fi întâmplat daca...

În urma cu doua zile... „Melescanu a cedat!“. Mesajul apare concomitent pe ecranul a 20-30 de televizoare aranjate ordonat în raionul de electronice al unui supermarket. Ma opresc si urmaresc 2-3 minute câtiva politicieni care comenteaza momentul. Sunt concentrati, implicati, pe fata lor se citeste responsabilitatea momentului, unul se uita direct în camera, în ochii telespectatorului, altul lasa câteva secunde ochii în jos, probabil pentru a puncta cu argumente o realitate ce sta în documente
. Si, asa fara sonor, de pe cele 20-30 de ecrane, ei par sa ne transmita ca: „Noi va conducem pe drumul cel drept“. Dar, când pornesti sonorul... Ce descoperi?... De câtiva ani, un razboi grobian intre palate, cu biletele, cu dosare, o lupta crâncena pe proceduri, nascuta dintr-o legislatie strâmba si neclara. Energie
politica folosita doar pentru imagine. Cu ce s-a ales privitorul din tot acest conflict? Cu aproape nimic din ceea ce sta scris pe un site uitat de combatanti, un site care prezinta programul de guvernare 2005-2008.


De ce urma sa ne bucuram în 2008, daca... Sa o luam pe rând.
La capitolul „transporturi“, urma sa-i umilim pe vecinii nostri de la vest si sud cu „autostrada Nadlac–Deva–Sibiu-Pitesti-Bucuresti-Constanta pe coridorul IV paneuropean, cu autostrada Bucuresti-Focsani-Albita pe coridorul IX paneuropean, cu autostrada Bucuresti–Brasov-Tg. Mures-Cluj Napoca–Oradea-Bors, plus autostrada Bucuresti-Constanta“, adica o Românie brazdata în lung si-n lat de drumuri moderne si rapide. Primul ministru al transporturilor, Gheorghe Dobre, a tradus totul în cifre si cu aplomb a anuntat 800 km de autostrada pana în 2008, urmatorul ocupant al postului, Radu Berceanu, ne-a mai taiat din aripi si a promis doar 400 km, iar actualul ministru, Ludovic Orban, a bifat ca realizare a anului 2007 rotunda cifra de 13,6 km de autostrada pentru centura Pitestiului. Si ce n-a amintit niciun oficial: ca pe Bucuresti-Constanta au aparut primele gropi la numai un an dupa ce autostrada a iesit din garantie, iar pe Bucuresti-Pitesti, gropile s-au transformat în cratere.


Si pentru ca am început cu o imagine dintr-un supermarket, tot acolo, la casa, un tânar si-a întrebat probabil tatal: „De ce asfaltul nu sta lipit în România?“, iar acesta din urma i-a raspuns în timp ce numara câteva bonuri de masa
: „Pentru ca, în România, singurul adeziv pentru asfalt e spaga!“

Continuam cu sanatatea. Aici, programul de guvernare era si mai darnic. „Sistemul sanitar va beneficia de o finantare sporita, urmând ca pâna în anul bugetar 2008 sa se ajunga la utilizarea unor sume pentru sanatate
care sa reprezinte cel putin 6% din PIB.“ Si, în plus, „intregul cost al medicamentelor esentiale pentru îngrijirea sanatatii va fi acoperit din fondul asigurarilor sociale, fiecare pacient urmând a achita doar o contributie fixa minimala pentru fiecare reteta eliberata. Pentru medicamentele de ultima generatie si tehnologiile de vârf vor fi create mecanisme de finantare si de plata pentru a spori accesul echitabil al populatiei la acestea“. Au ramas însa cozile la compensate, sobolanii în spitale, iar când Europa ne-a oferit cele 16 formulare prin care puteam beneficia de servicii gratuite peste hotare, autoritatile le-au tinut ascunse pâna a aflat presa.

Pentru educatie, totul avea un iz occidental, inclusiv scoala din mediul rural. „Vom reabilita scolile din mediul rural, alocând, în fiecare an, de la bugetul de stat 100 de milioane de euro.“ Am avut însa un ministru care numara cu greu stelutele de pe streagul UE, iar ultimul an scolar a început în mediul rural cu 40% dintre scolile fara apa curenta si cu buda în fundul curtii.

Din zona legislativa, am ales doar un exemplu: „vrem sa eliminam prin lege deosebirile dintre procedura urmaririi penale a membrilor Parlamentului si cea aplicabila actualilor si fostilor membri ai Guvernului“. Unii care-si mai amintesc ce au scris în programul de guvernare cred ca-si spun, rasuflând usurati, bine ca nu am facut-o, pentru ca, altfel, pe ce ne mai razboiam în ultimele zile daca nu mai era nevoie de avizul
presedintelui, ce spectacol le mai ofeream oamenilor si, în caz contrar, ei ne intrebau despre autostrazi, scoli, sanatate...