Cursul BNR a mai „sarit” cu 0,6 bani. Astfel, la „oficial”, euro a ajuns aproape 3,77 lei.
Euro a fost cotata ieri in apropierea nivelului de 3,77 lei, potrivit cotatiei comunicate de Banca Nationala a Romaniei (BNR). Cursul de referinta al bancii centrale, de 3,7695 lei pentru un euro, a urcat ieri cu inca 0,6 bani fata de cel comunicat cu o zi inainte.
Pe piata interbancara, cea pe care tranzactioneaza bancile si in functie de evolutia careia BNR calculeaza si anunta cotatia de referinta, primele operatiuni au fost realizate ieri la 3,75 lei pentru un euro. Dupa circa o ora de tranzactionare, euro era cotat in intervalul 3,7635-3,7650 lei. Ulterior, raportul de schimb s-a plasat in jurul valorii de 3,76 lei pentru un euro.
Ultimele tranzactii au fost efectuate pe piata interbancara usor peste acest nivel. In timpul sedintei de ieri, cursul a fost destul de volatil insa, cotatiile incadrandu-se in intervalul 3,74-3,78 de lei pentru un euro, potrivit dealerilor bancilor comerciale.
Intrebati daca astazi euro ar putea testa pragul de 3,8 lei, dealerii bancilor comerciale nu exclud acest risc, dar afirma ca astazi si in zilele urmatoare leul ar putea sa capete puteri si sa apara o usoara apreciere.
BNR nu „a inghitit” lei ieri
Banca centrala nu a reusit sa atraga prin licitatia organizata ieri niciun leu deoarece dobanda oferita era sub nivelul celei de pe piata interbancara. „BNR oferea o dobanda de 8%, in timp ce pe piata interbancara aceasta era de minimum 8,5%. Astfel, nicio banca nu s-a prezentat la licitatie”, a spus dealerul unei banci, informeaza Mediafax.
Intrebati daca dobanzile de 8,5%-9% la depozitele constituite pe o zi ar putea avea efecte si asupra cursului de schimb, dealerii au avut opinii diferite.
„Nu cred ca va afecta prea mult nvielul cursului de schimb maine (n.r. - astazi)”, ne-a declarat dealerul unei banci comerciale. Un alt dealer ne-a spus ca dobanda mai ridicata de la depozitele costituite pe o zi a ajutat putin cursul de schimb ieri. „Azi (n.r. - ieri), cursul a fost destul de stabil si s-ar putea sa se mai reflecte si maine”, a comentat un alt dealer.
ALARMA
Sfatul Citigrup: vindeti actiunile OMV
Deprecierea leului a determinat banca Citigroup sa revizuiasca recomandarea privind titlurile OMV, actionarul majoritar al Petrom, de a „mentine” la „vanzare”, informeaza Mediafax. Totodata, Citigroup a redus pretul-tinta pentru actiunile grupului austriac, de la 55 de euro pe unitate la 44 de euro pe unitate. Citigroup se asteapta ca Petrom sa contribuie in proportie de 55% la profitul brut al OMV pentru anul fiscal 2007.
Banca nu crede ca titlurile OMV au potentialul sa revina, ca urmare a mai multor factori negativi. Unul este cotatia redusa a leului, care reflecta amplificarea riscurilor macroeconomice din Romania, precum si perspectiva majorarii pretului gazelor in tara noastra.
Un alt motiv este reprezentat de progresele raportate in proiectul de constructie a gazoductului South Stream de catre Gazprom, investitie privita ca un concurent al proiectului Nabucco - in care este implicata OMV - de alimentare a Europei cu gaze naturale, din zona Marii Caspice, ocolind Rusia. De asemenea, exista o probabilitate redusa ca OMV sa reuseasca sa preia grupul ungar MOL.
REVENIRE
Ieri a fost o zi buna pentru Bursa de Valori Bucuresti
BVB a inchis sedinta de ieri in crestere, dupa trei zile consecutive in care a scazut cumulat cu 9,4 procente. Indicele general al Bursei, BET-C, a inchis ziua cu un castig de 2,16%. BET, indicele celor mai lichide zece companii listate, a urcat de la 1,78%, la inceputul zilei, la 2,59%, la finele sedintei.
Cel mai mare avans, de 5,21%, a fost consemnat de indicele BET-Fi al societatilor de investitii financiare (SIF). S-a consemnat o lichiditate de 83,14 milioane de lei, cu 75% mai ridicata decat cea inregistrata miercuri. Evolutia de pe bursa a aratat corelatia stransa cu pietele externe, care au cunoscut si ele cresteri consistente.
Capitalizarea Bursei a urcat ieri cu 4,8 miliarde de lei la 71,48 miliarde de lei (18,96 miliarde de euro). De la inceputul anului, pierderea este de 14,48 miliarde de lei. Ea a fost influentata de trendul de scadere al celorlalte Burse internationale.
joi, 19 martie 2009
Avalansa stirilor alarmante!
In ultimele zile, voci mai mult sau mai putin apasate ne alarmeaza, fie aparand la televizor, fie prin intermediul ziarelor. O avalansa de stiri alarmante s-a abatut asupra noastra. Cresc preturile! Cursul a luat-o razna! Criza valutara! Dezastru economic! Sunt doar cateva dintre strigatele unor analisti care, de fapt, canta dupa ureche. Fara a aluneca intr-un optimism excesiv, este momentul sa revenim la realitate. Asa cum este ea reflectata de statisticile oficiale nationale si internationale.
In anul 2007, dupa primele sapte luni de scadere semnificativa, rata anuala a inflatiei a inregistrat, incepand cu luna august, o "cocoasa" care s-a extins pana in decembrie, inclusiv. Si anume, nivelul anual al inflatiei, masurat pe baza indicelui pretului de consum decembrie 2007/decembrie 2006, a fost de 6,57%, cu 1,57 puncte procentuale peste limita superioara a intervalului de variatie aferent tintei de inflatie stabilita de Banca Nationala a Romaniei (4% +/- 1 punct procentual). Acest nivel al ratei anuale a inflatiei de 6,57% este cauzat de inlantuirea catorva factori cu influenta semnificativa asupra cresterii preturilor, in special la marfurile alimentare si servicii. Seceta prelungita, turbulentele de pe pietele financiare internationale si semnalele date
de inflatia din zona euro (rata anuala a fost de 3,1%, nivel ridicat pentru forta economica a acestor tari) au avut un impact direct asupra ratei inflatiei din ultimele 5 luni ale anului 2007. Si anume, preturile marfurilor alimentare
au acumulat o crestere de 7,21%, iar tarifele la serviciile
utilizate de populatie au crescut, in aceasta perioada (august-decembrie 2007), cu 5,45%.
O subliniere
se impune. Cresterea preturilor marfurilor si a tarifelor serviciilor, in multe cazuri, depaseste amplitudinea influentelor directe a unor cauze reale asupra pretului de cost. Elemente subiective, de multe ori cu pondere semnificativa in preturile de vanzare, sunt vehiculate pentru sustinerea cresterilor artificiale de preturi si tarife.
Chiar si-n situatia inregistrata in anul 2007, de crestere a ratei anuale a inflatiei de la 4,9% (decembrie 2006/decembrie 2005) la 6,6% (decembrie 2007/decembrie 2006), rata medie anuala a inflatiei confirma continuarea procesului de dezinflatie pe termen mediu. Calculele demonstreaza. In anul 2007, rata medie anuala a inflatiei a inregistrat un nivel de 4,8%, cu 1,8 puncte procentuale mai putin decat cel masurat in 2006, in marime de 6,6%. Iar in conditiile in care rata medie anuala a inflatiei scade pana la 4,8%, constatam ca in anul 2007 s-a consolidat un nivel mai scazut al inflatiei (cresterea medie a preturilor bunurilor si serviciilor de consum al populatiei in anul 2007 a fost mai mica cu 1,8 puncte procentuale fata de cea din anul 2006). Subliniem ca acest barometru al preturilor se ia in calcul, atunci cand se examineaza procesul de dezinflatie dintr-o tara membra a UE care aspira sa intre in zona euro. In acest caz, Banca Nationala a Romaniei utilizeaza rata medie anuala a inflatiei pentru masurarea, pe termen mediu, a procesului de dezinflatie.
Leul are forta sa revina
Influentele crizei pe piata creditelor ipotecare din SUA asupra pietelor emergente si tensiunile de pe pietele internationale n-au ocolit monedele nationale. Incepand cu luna august 2007, cursul de schimb leu/euro si-a schimbat traiectoria, leul depreciindu-se in raport cu euro. Astfel, in luna decembrie 2007 deprecierea monedei nationale in raport cu euro a fost de 3,36% fata de decembrie 2006, iar in perioada 3 ianuarie - 23 ianuarie 2008 deprecierea a fost de 4% fata de decembrie 2007, aceasta din urma fiind influentata si de volumul mare al cheltuielilor bugetare din luna decembrie 2007 (reflectate si prin soldul contului general al Trezoreriei statului care a scazut cu 98,8% fata de luna noiembrie). Ratele de depreciere sunt calculate pe baza cursului nominal mediu lunar. De ce trebuie sa luam in analize cursul de schimb mediu lunar si nu pe cel zilnic? Pentru ca tendintele sunt mult mai relevante si mai importante, si nu dorim sa cadem in capcana speculatiilor. Cifrele vorbesc. Cursul de schimb leu/euro nu a luat-o razna. Dimpotriva, leul are forta de a se redresa, si va reveni. Investitii straine directe intra in continuare (la acelasi nivel ca in 2007, de aproximativ 7,1 miliarde euro), iar surplusul de lei din piata se va diminua. Viitura creata de cheltuielile bugetare din luna decembrie va fi absorbita (de catre economie) in cateva luni. Nu exista nici o criza valutara, cum se grabesc unii sa vorbeasca, chiar daca cursul de schimb mediu lunar in ianuarie a.c. va inregistra un nivel similar cu cel din februarie 2005.
Starea economica a Romaniei este cu mult mai buna decat cea de la inceputul anului 2005. Efectele negative ale secetei prelungite au fost preluate (in cea mai mare parte) in produsul intern brut aferent perioadei ianuarie 2007- septembrie 2007 (cresterea PIB la 9 luni fiind de 5,8%), si in aceste conditii apreciez ca in anul 2007 s-a inregistrat o crestere economica de 6% fata de anul 2006. Calculat in euro, produsul intern brut a insumat in 2007 peste 117 miliarde euro, cu 20 de miliarde euro mai mult decat in anul 2006, iar fata de 2004 inregistram o dublare a acestuia.
Care dezastru?
Soldul investitiilor straine directe in Romania inregistra la sfirsitul anului 2007 suma de 41,6 miliarde euro (din care, 50% investitii greenfield), cu 26 de miliarde mai mult decat la inceputul anului 2005. Chiar daca nu s-a ridicat la nivelul anului 2006, si in 2007 s-a inregistrat o finantare semnificativa a deficitului de cont curent prin investitii straine directe (43%, fata de 86%). Exporturile (aducatoare de valuta) anului 2007 inregistrau un nivel de circa 29,4 miliarde euro, cu 10,5 miliarde euro mai mult decat in anul 2004. Rezervele valutare la Banca Nationala a Romaniei inregistrau la 31 decembrie 2007 suma de 25,3 miliarde euro, cu 4 miliarde euro mai mult decat la 31 decembrie 2006. Adunand la cele 25,3 miliarde euro valoarea rezervei de aur, rezulta ca rezervele internationale ale Bancii Nationale a Romaniei (valuta plus
aur) insumeaza 27,2 miliarde euro.
In acesti parametri, o intrebare fireasca: in Romania este dezastru economic? Categoric, nu. Eventual, cel cantat dupa ureche, la televizor, de catre unii, numiti si analisti.
In anul 2007, dupa primele sapte luni de scadere semnificativa, rata anuala a inflatiei a inregistrat, incepand cu luna august, o "cocoasa" care s-a extins pana in decembrie, inclusiv. Si anume, nivelul anual al inflatiei, masurat pe baza indicelui pretului de consum decembrie 2007/decembrie 2006, a fost de 6,57%, cu 1,57 puncte procentuale peste limita superioara a intervalului de variatie aferent tintei de inflatie stabilita de Banca Nationala a Romaniei (4% +/- 1 punct procentual). Acest nivel al ratei anuale a inflatiei de 6,57% este cauzat de inlantuirea catorva factori cu influenta semnificativa asupra cresterii preturilor, in special la marfurile alimentare si servicii. Seceta prelungita, turbulentele de pe pietele financiare internationale si semnalele date
de inflatia din zona euro (rata anuala a fost de 3,1%, nivel ridicat pentru forta economica a acestor tari) au avut un impact direct asupra ratei inflatiei din ultimele 5 luni ale anului 2007. Si anume, preturile marfurilor alimentare
au acumulat o crestere de 7,21%, iar tarifele la serviciile
utilizate de populatie au crescut, in aceasta perioada (august-decembrie 2007), cu 5,45%.
O subliniere
se impune. Cresterea preturilor marfurilor si a tarifelor serviciilor, in multe cazuri, depaseste amplitudinea influentelor directe a unor cauze reale asupra pretului de cost. Elemente subiective, de multe ori cu pondere semnificativa in preturile de vanzare, sunt vehiculate pentru sustinerea cresterilor artificiale de preturi si tarife.
Chiar si-n situatia inregistrata in anul 2007, de crestere a ratei anuale a inflatiei de la 4,9% (decembrie 2006/decembrie 2005) la 6,6% (decembrie 2007/decembrie 2006), rata medie anuala a inflatiei confirma continuarea procesului de dezinflatie pe termen mediu. Calculele demonstreaza. In anul 2007, rata medie anuala a inflatiei a inregistrat un nivel de 4,8%, cu 1,8 puncte procentuale mai putin decat cel masurat in 2006, in marime de 6,6%. Iar in conditiile in care rata medie anuala a inflatiei scade pana la 4,8%, constatam ca in anul 2007 s-a consolidat un nivel mai scazut al inflatiei (cresterea medie a preturilor bunurilor si serviciilor de consum al populatiei in anul 2007 a fost mai mica cu 1,8 puncte procentuale fata de cea din anul 2006). Subliniem ca acest barometru al preturilor se ia in calcul, atunci cand se examineaza procesul de dezinflatie dintr-o tara membra a UE care aspira sa intre in zona euro. In acest caz, Banca Nationala a Romaniei utilizeaza rata medie anuala a inflatiei pentru masurarea, pe termen mediu, a procesului de dezinflatie.
Leul are forta sa revina
Influentele crizei pe piata creditelor ipotecare din SUA asupra pietelor emergente si tensiunile de pe pietele internationale n-au ocolit monedele nationale. Incepand cu luna august 2007, cursul de schimb leu/euro si-a schimbat traiectoria, leul depreciindu-se in raport cu euro. Astfel, in luna decembrie 2007 deprecierea monedei nationale in raport cu euro a fost de 3,36% fata de decembrie 2006, iar in perioada 3 ianuarie - 23 ianuarie 2008 deprecierea a fost de 4% fata de decembrie 2007, aceasta din urma fiind influentata si de volumul mare al cheltuielilor bugetare din luna decembrie 2007 (reflectate si prin soldul contului general al Trezoreriei statului care a scazut cu 98,8% fata de luna noiembrie). Ratele de depreciere sunt calculate pe baza cursului nominal mediu lunar. De ce trebuie sa luam in analize cursul de schimb mediu lunar si nu pe cel zilnic? Pentru ca tendintele sunt mult mai relevante si mai importante, si nu dorim sa cadem in capcana speculatiilor. Cifrele vorbesc. Cursul de schimb leu/euro nu a luat-o razna. Dimpotriva, leul are forta de a se redresa, si va reveni. Investitii straine directe intra in continuare (la acelasi nivel ca in 2007, de aproximativ 7,1 miliarde euro), iar surplusul de lei din piata se va diminua. Viitura creata de cheltuielile bugetare din luna decembrie va fi absorbita (de catre economie) in cateva luni. Nu exista nici o criza valutara, cum se grabesc unii sa vorbeasca, chiar daca cursul de schimb mediu lunar in ianuarie a.c. va inregistra un nivel similar cu cel din februarie 2005.
Starea economica a Romaniei este cu mult mai buna decat cea de la inceputul anului 2005. Efectele negative ale secetei prelungite au fost preluate (in cea mai mare parte) in produsul intern brut aferent perioadei ianuarie 2007- septembrie 2007 (cresterea PIB la 9 luni fiind de 5,8%), si in aceste conditii apreciez ca in anul 2007 s-a inregistrat o crestere economica de 6% fata de anul 2006. Calculat in euro, produsul intern brut a insumat in 2007 peste 117 miliarde euro, cu 20 de miliarde euro mai mult decat in anul 2006, iar fata de 2004 inregistram o dublare a acestuia.
Care dezastru?
Soldul investitiilor straine directe in Romania inregistra la sfirsitul anului 2007 suma de 41,6 miliarde euro (din care, 50% investitii greenfield), cu 26 de miliarde mai mult decat la inceputul anului 2005. Chiar daca nu s-a ridicat la nivelul anului 2006, si in 2007 s-a inregistrat o finantare semnificativa a deficitului de cont curent prin investitii straine directe (43%, fata de 86%). Exporturile (aducatoare de valuta) anului 2007 inregistrau un nivel de circa 29,4 miliarde euro, cu 10,5 miliarde euro mai mult decat in anul 2004. Rezervele valutare la Banca Nationala a Romaniei inregistrau la 31 decembrie 2007 suma de 25,3 miliarde euro, cu 4 miliarde euro mai mult decat la 31 decembrie 2006. Adunand la cele 25,3 miliarde euro valoarea rezervei de aur, rezulta ca rezervele internationale ale Bancii Nationale a Romaniei (valuta plus
aur) insumeaza 27,2 miliarde euro.
In acesti parametri, o intrebare fireasca: in Romania este dezastru economic? Categoric, nu. Eventual, cel cantat dupa ureche, la televizor, de catre unii, numiti si analisti.
"Am imunitate!"
Grigore Cartianu: "Povestea vrajitoarei dintr-un sat de munte si a ministrilor-scamatori care fug de justitie ca dracu' de tamaie. Sa le dam imunitate!"
O nebuna dintr-un sat de munte, amenintata cu justitia de satenii carora le facea porumbii praf cu porcii ei lasati slobozi pe timp de noapte, a parat magistral: "Am imunitate!”. Oamenii n-au pus mare pret pe imunitatea ei si au tarat-o la tribunal, dar dupa cativa ani de judecata incalcita si bani cheltuiti pe rata, au luat o decizie inteleapta: au abandonat procesul care parea sa nu se termine niciodata. S-au dedicat, in schimb, rezolvarii problemei prin metode atroce: lichidarea
godacilor unul cate unul, gratie unor pande nocturne incheiate prin atacuri cu bate si topoare. Frontul era dublat de capcane cu dinti de otel, capabili sa sfasie chiar si un mistret. Iar prada era impartita intre vanatorii nocturni, in contul porumbilor pierduti.
Tudor Chiuariu, in calitatea sa de ministru liberal al justitiei, a tras toate gloantele din dotare - mai intai de pistol Carpati, apoi de puscavita si in cele din urma de Kalasnikov - in incercarea de a-i opri pe procurori sa ajunga la ministrii-belea. Cand si-a epuizat munitia si s-a trezit fata-n fata cu Marinarul-cel-Rau, s-a ascuns iepureste dupa nadragii lui Tariceanu si a dat vesel din codita: am imunitate
!
Cand a vazut ca din turma sa de porcine magistrale i-au mai ramas un godac deselat si o scroafa sleampata, nebuna de sub munte s-a razbunat cumplit: a dat foc porumbistei in cele patru puncte cardinale, astfel incat sa nu scape vii nici sobolanii. Satenii isi amintesc si azi bucuria copiilor care, aflati la scaldat, scoteau porumbi copti din cenusa campului si-i mancau cu cocean cu tot, in timp ce batrana vrajitoare se batea cu palma peste fund si proclama fara drept de apel: „Am imunitate!”.
Unita-n cuget si-n simtiri cu junele Chiuariu pe tema lor favorita - justitie cu botnita -, Norica Nicolai vrea musai sa imbrace rochia de ministreasa. Si da-i, si lupta, si da-i, si lupta, caci opt haiduci ai apocalipsei - in ordine alfabetica, Babiuc, Chiuariu, Mitrea, Nagy, Nastase, Pacuraru, Remes, Seres - asteapta nerabdatori sa strige-n cor: avem imunitate!
Interventia comisarului Costica si a aghiotantului Marcel, pentru a restabili ordinea in satul de sub munte, a fost un esec nemaipomenit in istoria politiei locale, caci nebuna i-a intampinat cu rafale de pietre si lovituri de bata. Iar martorii oculari jura cu mana pe tamaie ca punctul culminant al bataliei a fost acela cand femeia i-a atacat pe oamenii legii cu sticle de benzina pregatite in ajun, alergand dupa ei sa le dea foc. Tentativa ferma de a o aresta s-a incheiat lamentabil, sub blestemele ascutite ale vrajitoarei, care striga in urma lor: „Sa va ia dracu’ de prosti! Am imunitate!”.
Teodor Melescanu s-a opintit voiniceste, dat tot ce-a reusit a fost sa tina procurorii la bariera pret de vreo saptamana. Apoi a dat drumul dosarelor, caci se apropia intalnirea cu Frattini si era groasa rau... Dar de potolit, tot nu se potoleste! Si iata-l cum, la ceas
de seara, cloceste legi hoate, pe care sa se cocoate toti coruptii guvernelor viitoare si sa slobozeasca strigatul bestial: avem imunitate!
O nebuna dintr-un sat de munte, amenintata cu justitia de satenii carora le facea porumbii praf cu porcii ei lasati slobozi pe timp de noapte, a parat magistral: "Am imunitate!”. Oamenii n-au pus mare pret pe imunitatea ei si au tarat-o la tribunal, dar dupa cativa ani de judecata incalcita si bani cheltuiti pe rata, au luat o decizie inteleapta: au abandonat procesul care parea sa nu se termine niciodata. S-au dedicat, in schimb, rezolvarii problemei prin metode atroce: lichidarea
godacilor unul cate unul, gratie unor pande nocturne incheiate prin atacuri cu bate si topoare. Frontul era dublat de capcane cu dinti de otel, capabili sa sfasie chiar si un mistret. Iar prada era impartita intre vanatorii nocturni, in contul porumbilor pierduti.
Tudor Chiuariu, in calitatea sa de ministru liberal al justitiei, a tras toate gloantele din dotare - mai intai de pistol Carpati, apoi de puscavita si in cele din urma de Kalasnikov - in incercarea de a-i opri pe procurori sa ajunga la ministrii-belea. Cand si-a epuizat munitia si s-a trezit fata-n fata cu Marinarul-cel-Rau, s-a ascuns iepureste dupa nadragii lui Tariceanu si a dat vesel din codita: am imunitate
!
Cand a vazut ca din turma sa de porcine magistrale i-au mai ramas un godac deselat si o scroafa sleampata, nebuna de sub munte s-a razbunat cumplit: a dat foc porumbistei in cele patru puncte cardinale, astfel incat sa nu scape vii nici sobolanii. Satenii isi amintesc si azi bucuria copiilor care, aflati la scaldat, scoteau porumbi copti din cenusa campului si-i mancau cu cocean cu tot, in timp ce batrana vrajitoare se batea cu palma peste fund si proclama fara drept de apel: „Am imunitate!”.
Unita-n cuget si-n simtiri cu junele Chiuariu pe tema lor favorita - justitie cu botnita -, Norica Nicolai vrea musai sa imbrace rochia de ministreasa. Si da-i, si lupta, si da-i, si lupta, caci opt haiduci ai apocalipsei - in ordine alfabetica, Babiuc, Chiuariu, Mitrea, Nagy, Nastase, Pacuraru, Remes, Seres - asteapta nerabdatori sa strige-n cor: avem imunitate!
Interventia comisarului Costica si a aghiotantului Marcel, pentru a restabili ordinea in satul de sub munte, a fost un esec nemaipomenit in istoria politiei locale, caci nebuna i-a intampinat cu rafale de pietre si lovituri de bata. Iar martorii oculari jura cu mana pe tamaie ca punctul culminant al bataliei a fost acela cand femeia i-a atacat pe oamenii legii cu sticle de benzina pregatite in ajun, alergand dupa ei sa le dea foc. Tentativa ferma de a o aresta s-a incheiat lamentabil, sub blestemele ascutite ale vrajitoarei, care striga in urma lor: „Sa va ia dracu’ de prosti! Am imunitate!”.
Teodor Melescanu s-a opintit voiniceste, dat tot ce-a reusit a fost sa tina procurorii la bariera pret de vreo saptamana. Apoi a dat drumul dosarelor, caci se apropia intalnirea cu Frattini si era groasa rau... Dar de potolit, tot nu se potoleste! Si iata-l cum, la ceas
de seara, cloceste legi hoate, pe care sa se cocoate toti coruptii guvernelor viitoare si sa slobozeasca strigatul bestial: avem imunitate!
Refinantarea nu mai salveaza, ci doar supraindatoreaza
Clientii care s-au imprumutat in valuta nu trebuie sa mizeze acum pe refinantare
pentru a scapa de ratele mari, pentru ca se indatoreaza si mai mult.
Deprecierea monedei nationale face ca ratele lunare platite la credite in valuta sa apese tot mai greu in bugetul familial. Daca pana acum problemele se puteau rezolva printr-o simpla refinantare, in aceasta perioada solutia refinantarii este contraindicata.
Timp de aproape doi ani, aprecierea cursului de schimb a creat impresia ca imprumuturile in moneda straina ar fi extrem de usor de rambursat si ca avertizarile bancii centrale ar fi neintemeiate. Acum, raportul euro-leu urca tot mai sus, riscul valutar devenind o adevarata problema.
Potrivit ultimelor date
publicate de BNR, rata medie a dobanzii la creditele in euro pentru locuinte aflate in sold este de 7,8%. Astfel, la un imprumut pe 30 ani in valoare de 50.000 euro, rata lunara reprezinta 360 euro (in absenta comisioanelor lunare). Daca in iulie, pentru a rambursa acesti bani erau necesari sub 1.130 de lei (la un curs de 3,13 lei/euro), acum trebuie scosi din buzunar cu 200 lei mai mult.
Iar cum cursul de schimb se apropie de pragul de 4 lei pentru un euro, tentatia de a apela la refinantare devine tot mai puternica, mai ales in cazul persoanelor care s-au indatorat pana la maximul capacitatii de rambursare.
Totodata, ofertele agresive de marketing
ale bancilor nu fac deloc viata
usoara celor care au luat credite in valuta. Bancile promit in reclame
dobanzi chiar mai mici de 6% la euro, ceea ce, evident, ar scadea semnificativ costul oricarui credit luat in trecut. ABN AMRO vinde credite in euro pentru locuinte la o dobanda de 5,75%, Piraeus Bank la 5,8%, iar Banca Romaneasca la 5,9%. La un credit de 50.000 euro, aceste oferte determina ca rata lunara sa coboare pana la 290 euro. In echivalent lei, clientul ar plati o rata de doar 1.070 lunar la cursul de 3,7 lei/ euro, obtinandu-se o economie de 300 lei fata de un imprumut mai vechi. Astfel, la prima vedere, solutia pare extrem de usoara. Din pacate insa, clientul va sta relaxat numai un an, atat cat sunt valabile aceste dobanzi „promotionale“. Ulterior, costul creditului va reveni la valorile initiale, iar costurile aferente refinantarii nici macar nu vor fi acoperite.
Capcane americane
Orice operatiune de acest fel necesita plata unui comision de rambursare anticipata pentru vechiul credit - in jur de 2% din suma achitata - si a comisioanelor de acordare pentru un nou credit - inca 1-2%. La o suma refinantata de 50.000 euro, cele doua comisioane insumeaza 4% - adica 2.000 euro. In schimb, rata lunara abia daca se micsoreaza cu 100 euro, ceea ce inseamna ca intr-un an - cat tine dobanda promotionala - se economisesc doar 1.200 euro. In total, clientul iese in pierdere si acumuleaza de multe ori o datorie suplimentara, in timp ce bancile castiga mai mult din comisioanele percepute. In Occident, aceasta strategie este denumita „flipping“, fiind una dintre cauzele care au condus in final la criza ce a cuprins piata ipotecara din Statele Unite. Ulterior, Federal Reserve a introdus restrictii mai dure pentru institutiile financiare, care sunt impiedicate acum sa refinanteze un client daca operatiunea nu conduce la reducerea costurilor totale ale datoriei. In Romania, nu exista nicio limitare din acest punct de vedere, astfel ca populatia risca sa cada prada unor asemenea capcane.
In general, refinantarile sunt recomandate atunci cand dobanzile pe piata cunosc o tendinta de scadere, ajungand sa fie mult mai mici decat cele platite de client. In prezent, tendinta este cu totul alta. In 2007, Banca Centrala Europeana a crescut dobanzile la euro cu un punct procentual si chiar daca in 2008 ele ar putea sa fie mentinute la acelasi nivel, faza de scadere a dobanzilor este inca departe.
De asemenea, contractarea unui imprumut in lei nu rezolva problemele celor care s-au indatorat prea mult in valuta. Excluzand ofertele promotionale pe perioade limitate, dobanzile la creditele in lei se apropie de 9%. Astfel, refinantarea unui imprumut in euro cu unul in lei conduce la cresterea ratei lunare. In plus
, perspectivele dobanzilor nu sunt deloc imbucuratoare. BNR abia a majorat rata dobanzii de politica monetara la 8%, iar analistii spun ca sunt sanse mari ca noi masuri similare sa fie adoptate in lunile urmatoare. Prin urmare, creditele in lei se vor scumpi si mai mult, refinantarea fiind astfel nerecomandata.
pentru a scapa de ratele mari, pentru ca se indatoreaza si mai mult.
Deprecierea monedei nationale face ca ratele lunare platite la credite in valuta sa apese tot mai greu in bugetul familial. Daca pana acum problemele se puteau rezolva printr-o simpla refinantare, in aceasta perioada solutia refinantarii este contraindicata.
Timp de aproape doi ani, aprecierea cursului de schimb a creat impresia ca imprumuturile in moneda straina ar fi extrem de usor de rambursat si ca avertizarile bancii centrale ar fi neintemeiate. Acum, raportul euro-leu urca tot mai sus, riscul valutar devenind o adevarata problema.
Potrivit ultimelor date
publicate de BNR, rata medie a dobanzii la creditele in euro pentru locuinte aflate in sold este de 7,8%. Astfel, la un imprumut pe 30 ani in valoare de 50.000 euro, rata lunara reprezinta 360 euro (in absenta comisioanelor lunare). Daca in iulie, pentru a rambursa acesti bani erau necesari sub 1.130 de lei (la un curs de 3,13 lei/euro), acum trebuie scosi din buzunar cu 200 lei mai mult.
Iar cum cursul de schimb se apropie de pragul de 4 lei pentru un euro, tentatia de a apela la refinantare devine tot mai puternica, mai ales in cazul persoanelor care s-au indatorat pana la maximul capacitatii de rambursare.
Totodata, ofertele agresive de marketing
ale bancilor nu fac deloc viata
usoara celor care au luat credite in valuta. Bancile promit in reclame
dobanzi chiar mai mici de 6% la euro, ceea ce, evident, ar scadea semnificativ costul oricarui credit luat in trecut. ABN AMRO vinde credite in euro pentru locuinte la o dobanda de 5,75%, Piraeus Bank la 5,8%, iar Banca Romaneasca la 5,9%. La un credit de 50.000 euro, aceste oferte determina ca rata lunara sa coboare pana la 290 euro. In echivalent lei, clientul ar plati o rata de doar 1.070 lunar la cursul de 3,7 lei/ euro, obtinandu-se o economie de 300 lei fata de un imprumut mai vechi. Astfel, la prima vedere, solutia pare extrem de usoara. Din pacate insa, clientul va sta relaxat numai un an, atat cat sunt valabile aceste dobanzi „promotionale“. Ulterior, costul creditului va reveni la valorile initiale, iar costurile aferente refinantarii nici macar nu vor fi acoperite.
Capcane americane
Orice operatiune de acest fel necesita plata unui comision de rambursare anticipata pentru vechiul credit - in jur de 2% din suma achitata - si a comisioanelor de acordare pentru un nou credit - inca 1-2%. La o suma refinantata de 50.000 euro, cele doua comisioane insumeaza 4% - adica 2.000 euro. In schimb, rata lunara abia daca se micsoreaza cu 100 euro, ceea ce inseamna ca intr-un an - cat tine dobanda promotionala - se economisesc doar 1.200 euro. In total, clientul iese in pierdere si acumuleaza de multe ori o datorie suplimentara, in timp ce bancile castiga mai mult din comisioanele percepute. In Occident, aceasta strategie este denumita „flipping“, fiind una dintre cauzele care au condus in final la criza ce a cuprins piata ipotecara din Statele Unite. Ulterior, Federal Reserve a introdus restrictii mai dure pentru institutiile financiare, care sunt impiedicate acum sa refinanteze un client daca operatiunea nu conduce la reducerea costurilor totale ale datoriei. In Romania, nu exista nicio limitare din acest punct de vedere, astfel ca populatia risca sa cada prada unor asemenea capcane.
In general, refinantarile sunt recomandate atunci cand dobanzile pe piata cunosc o tendinta de scadere, ajungand sa fie mult mai mici decat cele platite de client. In prezent, tendinta este cu totul alta. In 2007, Banca Centrala Europeana a crescut dobanzile la euro cu un punct procentual si chiar daca in 2008 ele ar putea sa fie mentinute la acelasi nivel, faza de scadere a dobanzilor este inca departe.
De asemenea, contractarea unui imprumut in lei nu rezolva problemele celor care s-au indatorat prea mult in valuta. Excluzand ofertele promotionale pe perioade limitate, dobanzile la creditele in lei se apropie de 9%. Astfel, refinantarea unui imprumut in euro cu unul in lei conduce la cresterea ratei lunare. In plus
, perspectivele dobanzilor nu sunt deloc imbucuratoare. BNR abia a majorat rata dobanzii de politica monetara la 8%, iar analistii spun ca sunt sanse mari ca noi masuri similare sa fie adoptate in lunile urmatoare. Prin urmare, creditele in lei se vor scumpi si mai mult, refinantarea fiind astfel nerecomandata.
"Am imunitate!"
Grigore Cartianu: "Povestea vrajitoarei dintr-un sat de munte si a ministrilor-scamatori care fug de justitie ca dracu' de tamaie. Sa le dam imunitate!"
O nebuna dintr-un sat de munte, amenintata cu justitia de satenii carora le facea porumbii praf cu porcii ei lasati slobozi pe timp de noapte, a parat magistral: "Am imunitate!”. Oamenii n-au pus mare pret pe imunitatea ei si au tarat-o la tribunal, dar dupa cativa ani de judecata incalcita si bani cheltuiti pe rata, au luat o decizie inteleapta: au abandonat procesul care parea sa nu se termine niciodata. S-au dedicat, in schimb, rezolvarii problemei prin metode atroce: lichidarea
godacilor unul cate unul, gratie unor pande nocturne incheiate prin atacuri cu bate si topoare. Frontul era dublat de capcane cu dinti de otel, capabili sa sfasie chiar si un mistret. Iar prada era impartita intre vanatorii nocturni, in contul porumbilor pierduti.
Tudor Chiuariu, in calitatea sa de ministru liberal al justitiei, a tras toate gloantele din dotare - mai intai de pistol Carpati, apoi de puscavita si in cele din urma de Kalasnikov - in incercarea de a-i opri pe procurori sa ajunga la ministrii-belea. Cand si-a epuizat munitia si s-a trezit fata-n fata cu Marinarul-cel-Rau, s-a ascuns iepureste dupa nadragii lui Tariceanu si a dat vesel din codita: am imunitate
!
Cand a vazut ca din turma sa de porcine magistrale i-au mai ramas un godac deselat si o scroafa sleampata, nebuna de sub munte s-a razbunat cumplit: a dat foc porumbistei in cele patru puncte cardinale, astfel incat sa nu scape vii nici sobolanii. Satenii isi amintesc si azi bucuria copiilor care, aflati la scaldat, scoteau porumbi copti din cenusa campului si-i mancau cu cocean cu tot, in timp ce batrana vrajitoare se batea cu palma peste fund si proclama fara drept de apel: „Am imunitate!”.
Unita-n cuget si-n simtiri cu junele Chiuariu pe tema lor favorita - justitie cu botnita -, Norica Nicolai vrea musai sa imbrace rochia de ministreasa. Si da-i, si lupta, si da-i, si lupta, caci opt haiduci ai apocalipsei - in ordine alfabetica, Babiuc, Chiuariu, Mitrea, Nagy, Nastase, Pacuraru, Remes, Seres - asteapta nerabdatori sa strige-n cor: avem imunitate!
Interventia comisarului Costica si a aghiotantului Marcel, pentru a restabili ordinea in satul de sub munte, a fost un esec nemaipomenit in istoria politiei locale, caci nebuna i-a intampinat cu rafale de pietre si lovituri de bata. Iar martorii oculari jura cu mana pe tamaie ca punctul culminant al bataliei a fost acela cand femeia i-a atacat pe oamenii legii cu sticle de benzina pregatite in ajun, alergand dupa ei sa le dea foc. Tentativa ferma de a o aresta s-a incheiat lamentabil, sub blestemele ascutite ale vrajitoarei, care striga in urma lor: „Sa va ia dracu’ de prosti! Am imunitate!”.
Teodor Melescanu s-a opintit voiniceste, dat tot ce-a reusit a fost sa tina procurorii la bariera pret de vreo saptamana. Apoi a dat drumul dosarelor, caci se apropia intalnirea cu Frattini si era groasa rau... Dar de potolit, tot nu se potoleste! Si iata-l cum, la ceas
de seara, cloceste legi hoate, pe care sa se cocoate toti coruptii guvernelor viitoare si sa slobozeasca strigatul bestial: avem imunitate!
O nebuna dintr-un sat de munte, amenintata cu justitia de satenii carora le facea porumbii praf cu porcii ei lasati slobozi pe timp de noapte, a parat magistral: "Am imunitate!”. Oamenii n-au pus mare pret pe imunitatea ei si au tarat-o la tribunal, dar dupa cativa ani de judecata incalcita si bani cheltuiti pe rata, au luat o decizie inteleapta: au abandonat procesul care parea sa nu se termine niciodata. S-au dedicat, in schimb, rezolvarii problemei prin metode atroce: lichidarea
godacilor unul cate unul, gratie unor pande nocturne incheiate prin atacuri cu bate si topoare. Frontul era dublat de capcane cu dinti de otel, capabili sa sfasie chiar si un mistret. Iar prada era impartita intre vanatorii nocturni, in contul porumbilor pierduti.
Tudor Chiuariu, in calitatea sa de ministru liberal al justitiei, a tras toate gloantele din dotare - mai intai de pistol Carpati, apoi de puscavita si in cele din urma de Kalasnikov - in incercarea de a-i opri pe procurori sa ajunga la ministrii-belea. Cand si-a epuizat munitia si s-a trezit fata-n fata cu Marinarul-cel-Rau, s-a ascuns iepureste dupa nadragii lui Tariceanu si a dat vesel din codita: am imunitate
!
Cand a vazut ca din turma sa de porcine magistrale i-au mai ramas un godac deselat si o scroafa sleampata, nebuna de sub munte s-a razbunat cumplit: a dat foc porumbistei in cele patru puncte cardinale, astfel incat sa nu scape vii nici sobolanii. Satenii isi amintesc si azi bucuria copiilor care, aflati la scaldat, scoteau porumbi copti din cenusa campului si-i mancau cu cocean cu tot, in timp ce batrana vrajitoare se batea cu palma peste fund si proclama fara drept de apel: „Am imunitate!”.
Unita-n cuget si-n simtiri cu junele Chiuariu pe tema lor favorita - justitie cu botnita -, Norica Nicolai vrea musai sa imbrace rochia de ministreasa. Si da-i, si lupta, si da-i, si lupta, caci opt haiduci ai apocalipsei - in ordine alfabetica, Babiuc, Chiuariu, Mitrea, Nagy, Nastase, Pacuraru, Remes, Seres - asteapta nerabdatori sa strige-n cor: avem imunitate!
Interventia comisarului Costica si a aghiotantului Marcel, pentru a restabili ordinea in satul de sub munte, a fost un esec nemaipomenit in istoria politiei locale, caci nebuna i-a intampinat cu rafale de pietre si lovituri de bata. Iar martorii oculari jura cu mana pe tamaie ca punctul culminant al bataliei a fost acela cand femeia i-a atacat pe oamenii legii cu sticle de benzina pregatite in ajun, alergand dupa ei sa le dea foc. Tentativa ferma de a o aresta s-a incheiat lamentabil, sub blestemele ascutite ale vrajitoarei, care striga in urma lor: „Sa va ia dracu’ de prosti! Am imunitate!”.
Teodor Melescanu s-a opintit voiniceste, dat tot ce-a reusit a fost sa tina procurorii la bariera pret de vreo saptamana. Apoi a dat drumul dosarelor, caci se apropia intalnirea cu Frattini si era groasa rau... Dar de potolit, tot nu se potoleste! Si iata-l cum, la ceas
de seara, cloceste legi hoate, pe care sa se cocoate toti coruptii guvernelor viitoare si sa slobozeasca strigatul bestial: avem imunitate!
Conferinta nu, Carnaval desigur!
Romania nu a fost invitata sa participe la Forumul mondial de la Davos, dar a primit-o pe cea de a fi prezenta la Carnavalul de la Venetia. (...) Macar asa, de fason, sa fim si noi in randul protipendadei culturale a continentului.
Agentiile de presa au difuzat aproape in acelasi timp doua stiri: Romania nu a fost invitata sa participe la Forumul mondial de la Davos, dar a primit-o pe cea de a fi prezenta la Carnavalul de la Venetia. Nu e rau sa platim din greu pentru a trimite o reprezentanta aleasa pe spranceana pentru a ne reprezenta la Venetia, macar asa, de fason, sa fim si noi in randul protipendadei culturale a continentului.
Dar de ce s-a decis abandonarea traditiei noastre de participare la Davos? Este o reflectare exacta a statutului international pe care Romania l-a capatat, din nefericire, ca urmare a nestiintei politicienilor nostri de a sesiza in mod corect unde se afla centrele de putere reale ale lumii si, eventual, cum le pot exploata.
Sau poate ca nu. In prima parte a anilor '90, aveam constiinta ca, intr-o lume europeana a valorilor emergente, Romania avea ceva de spus. Si a spus cateva lucruri foarte interesante la Davos, acolo unde s-au negociat foarte multe dintre jocurile ce aveau sa devina realitate palpabila in anii urmatori. Mai mult, Romania se implicase foarte serios si in celalalt forum, cel de la Crans Montana, dedicat special problematicii noilor democratii, europene si nu numai. Am participat la cateva editii ale ambelor conferinte si am vazut cum, dincolo de sedintele oficiale, delegatiile se intalneau in permanenta in grupuri de negocieri in care dimensiunea politica era insotita de cea economica in cel mai complex sens al cuvantului, sefii de state si guverne fiind insoti de industriasii lideri ai pietelor nationale.
Acum ce sa le spunem? Eventual doar ceea ce stiu si ei mai de dinainte: Presedintele nu se poate caza la acelasi hotel cu Primul Ministru, vin cu avioane separate, cer hotel separat, au trasee diferite de sosire si plecare, fiecare cu echipa lui, inclusiv de ziaristi... Adica pe modelul participarilor de pana acum de la Bruxelles, cu ocazia Summiturilor bianuale. Context
in care, din start, se anuleaza valoarea participarii, mai ales la un Forum ca cel de la Davos, unde partenerii vor sa vada daca o tara ofera sau nu o piata umana, financiara si de afaceri complet predictibila. In functie de acest criteriu de baza se poate discuta despre investitii, cooperari pe pietele financiare pentru captarea de fonduri: Doar predictibilitatea poate garanta si nivelul de beneficii recuperate. Ai nostri ce sa le spuna? Presedintele le-ar putea spune ce ar vrea sa faca dar nu poate fiindca este sabotat de Guvernul asociat cu mafiile de infractori oligarhi si cu Parlamentul Rusinii. Eventual, ca sa anime atmosfera, le-ar putea da niste transcrieri de convorbiri telefonice ale unor persoane interesante si sa le dea lista cu cine va fi trimis la DNA sau la Parchet in saptamanile urmatoare. Primul Ministru le va spune si el ca vrea, dar ca e sabotat de Presedinte si ca, in general, nu e lasat sa lucreze si sa performeze, chiar daca are ministri straluciti precum domnul Cioroianu. Moment in care, dupa ce tanarul nostru ministru de externe le va spune "OK, boys!", baietii s-ar intreba de ce si-au pierdut timpul si, preventiv, tocmai fiindca stiu toate astea, n-au invitat Romania...
Sigur ca e interesant ca vom fi la Carnavalul de la Venetia, in incercarea consolidata anuntata de Guvern pentru recuperarea imaginii atat de sifonate a Romaniei. E bine sa incercam si asta, in aceeasi linie cu volumul celebru "Eterna si fascinanta" si cu spectacolele si cartile
putin vandute editate de ICR. Poate se conving macar italienii ca Excelenta Sa domnul Costica Argint, prietenul lui Cioroianu, mai are si altfel de conationali. Tot e ceva. Numai ca semnalul ignorarii Romaniei de cei de la Davos spune altceva. Dar daca, pe fond, nici macar nu ne intereseaza baietii de la Davos si le dam cu tifla?
Agentiile de presa au difuzat aproape in acelasi timp doua stiri: Romania nu a fost invitata sa participe la Forumul mondial de la Davos, dar a primit-o pe cea de a fi prezenta la Carnavalul de la Venetia. Nu e rau sa platim din greu pentru a trimite o reprezentanta aleasa pe spranceana pentru a ne reprezenta la Venetia, macar asa, de fason, sa fim si noi in randul protipendadei culturale a continentului.
Dar de ce s-a decis abandonarea traditiei noastre de participare la Davos? Este o reflectare exacta a statutului international pe care Romania l-a capatat, din nefericire, ca urmare a nestiintei politicienilor nostri de a sesiza in mod corect unde se afla centrele de putere reale ale lumii si, eventual, cum le pot exploata.
Sau poate ca nu. In prima parte a anilor '90, aveam constiinta ca, intr-o lume europeana a valorilor emergente, Romania avea ceva de spus. Si a spus cateva lucruri foarte interesante la Davos, acolo unde s-au negociat foarte multe dintre jocurile ce aveau sa devina realitate palpabila in anii urmatori. Mai mult, Romania se implicase foarte serios si in celalalt forum, cel de la Crans Montana, dedicat special problematicii noilor democratii, europene si nu numai. Am participat la cateva editii ale ambelor conferinte si am vazut cum, dincolo de sedintele oficiale, delegatiile se intalneau in permanenta in grupuri de negocieri in care dimensiunea politica era insotita de cea economica in cel mai complex sens al cuvantului, sefii de state si guverne fiind insoti de industriasii lideri ai pietelor nationale.
Acum ce sa le spunem? Eventual doar ceea ce stiu si ei mai de dinainte: Presedintele nu se poate caza la acelasi hotel cu Primul Ministru, vin cu avioane separate, cer hotel separat, au trasee diferite de sosire si plecare, fiecare cu echipa lui, inclusiv de ziaristi... Adica pe modelul participarilor de pana acum de la Bruxelles, cu ocazia Summiturilor bianuale. Context
in care, din start, se anuleaza valoarea participarii, mai ales la un Forum ca cel de la Davos, unde partenerii vor sa vada daca o tara ofera sau nu o piata umana, financiara si de afaceri complet predictibila. In functie de acest criteriu de baza se poate discuta despre investitii, cooperari pe pietele financiare pentru captarea de fonduri: Doar predictibilitatea poate garanta si nivelul de beneficii recuperate. Ai nostri ce sa le spuna? Presedintele le-ar putea spune ce ar vrea sa faca dar nu poate fiindca este sabotat de Guvernul asociat cu mafiile de infractori oligarhi si cu Parlamentul Rusinii. Eventual, ca sa anime atmosfera, le-ar putea da niste transcrieri de convorbiri telefonice ale unor persoane interesante si sa le dea lista cu cine va fi trimis la DNA sau la Parchet in saptamanile urmatoare. Primul Ministru le va spune si el ca vrea, dar ca e sabotat de Presedinte si ca, in general, nu e lasat sa lucreze si sa performeze, chiar daca are ministri straluciti precum domnul Cioroianu. Moment in care, dupa ce tanarul nostru ministru de externe le va spune "OK, boys!", baietii s-ar intreba de ce si-au pierdut timpul si, preventiv, tocmai fiindca stiu toate astea, n-au invitat Romania...
Sigur ca e interesant ca vom fi la Carnavalul de la Venetia, in incercarea consolidata anuntata de Guvern pentru recuperarea imaginii atat de sifonate a Romaniei. E bine sa incercam si asta, in aceeasi linie cu volumul celebru "Eterna si fascinanta" si cu spectacolele si cartile
putin vandute editate de ICR. Poate se conving macar italienii ca Excelenta Sa domnul Costica Argint, prietenul lui Cioroianu, mai are si altfel de conationali. Tot e ceva. Numai ca semnalul ignorarii Romaniei de cei de la Davos spune altceva. Dar daca, pe fond, nici macar nu ne intereseaza baietii de la Davos si le dam cu tifla?
Inca trei avize: NATO, ONU SI UE
Parlamentarii nu pot fi anchetati de procurori fara avizul
Parlamentului. De ce? Nu se stie, dar un lucru e clar: in Romania nu e de gluma cu legea si mai ales cu legiuitorii.
Sigur, mai e loc de cite o sotie legala a lui Melescanu sau Chiuariu, batu-i-ar Loteria Romana si Rompetrolul de baieti nevoiasi. Insa totul pina la legiuitori! Atita avem si noi: parlamentarii. Niste barbati si femei ingindurati, respectiv ingindurate de grija norodului. Din popor vin si in popor se vor intoarce, incurajind, cu vilele lor in constructie, revenirea fortei de munca acasa. A incalcat vreunul legea? Oameni sintem, iar omul carpatin e pus pe saga si pe spaga. Intrebarea e: merita atitia oameni cinstiti sa patimeasca din pricina vreunui coleg care s-a incurcat in hirtii, adincit in ginduri despre Patrie sau, poftim!, Unirea Principatelor?
De aia zic: inca un aviz inainte de ancheta? Prea putin. Un parlamentar roman, un demnitar, un fost demnitar, un copil de demnitar, un copil de fost demnitar ar trebui aparati strasnic. Cind sint la volan si cind joaca la bursa, cind fac studii de termopanica si cind adapteaza creditele europene la nevoile familiei. Oricind si oriunde. Cine are caderea sa se ocupe de protectia globala a acestor hiperactivi? Doar citeva organizatii mari. A venit timpul sa o spunem: parlamentarii si demnitarii nostri pot fi si trebuie cercetati. Dar numai cu avizul NATO, ONU si UE. Nu cu unul, ci cu toate trei. Plus
Antena 3. Sigur, asta cere timp, dar asa e legea: nu se grabeste, ci cumpaneste. Nu vad de ce, in aprilie, Summitul NATO de la Bucuresti n-ar fi dedicat acestor probleme. Inchipuiti-va bannerele de la intrarea in sala de conferinte: „Sisteme radar Chireac in batalia pentru Mitrea!“. Sau temele de dezbatere: „Blindajul termopan si problema rachetelor Tamara“.
Nu e timpul pierdut. Putem fi si mai timpiti decit ne-o cer Olteanu, Vacaroiu si Tariceanu. Avem dascali reputati si destui. Ticalosia si prostia sint pe miini bune. Spicuim din recolta, cu nici un chip exceptionala, a ultimelor saptamini. Cristian Pirvulescu, societarul civil, semneaza in „Romania libera“ un denunt impotriva lui Catalin Avramescu, purtator al vinei de consilier prezidential. Pirvulescu stie ca, fiind anti-UE, Avramescu va intoxica Presedintia. Autorul ne pregateste pentru momentul apropiat in care Basescu ne va retrage din UE si va declara presei: „Eu n-am vrut, dar asa mi-a spus Avramescu!“. Multumim pentru avertisment. Mai departe. Ziare, politicieni si organizatii se pling ca Basescu injura femei in fata si barbati la telefon. Exact asta e problema Romaniei. Mutam pe alt canal si dam de discutia traditionala despre cum „nu se mai intelege nimic din tot scandalul asta interminabil“. Ce o fi asa de greu de inteles? Niste gangsteri vor sa ia tot si nimeni nu-i poate lega. In schimb, aceiasi oameni vad clar: ca Tulus e un magar, ca economia cade pentru ca e prea sora cu economia americana, ca ar trebui sa ne punem pe treaba, alaturi de Gazprom, si ca e mai bine sa-i impingem in somaj pe ai nostri decit sa sufere muncitorii germani de la Nokia. Tara plina de rebuturi. Industriale si umane.
Parlamentului. De ce? Nu se stie, dar un lucru e clar: in Romania nu e de gluma cu legea si mai ales cu legiuitorii.
Sigur, mai e loc de cite o sotie legala a lui Melescanu sau Chiuariu, batu-i-ar Loteria Romana si Rompetrolul de baieti nevoiasi. Insa totul pina la legiuitori! Atita avem si noi: parlamentarii. Niste barbati si femei ingindurati, respectiv ingindurate de grija norodului. Din popor vin si in popor se vor intoarce, incurajind, cu vilele lor in constructie, revenirea fortei de munca acasa. A incalcat vreunul legea? Oameni sintem, iar omul carpatin e pus pe saga si pe spaga. Intrebarea e: merita atitia oameni cinstiti sa patimeasca din pricina vreunui coleg care s-a incurcat in hirtii, adincit in ginduri despre Patrie sau, poftim!, Unirea Principatelor?
De aia zic: inca un aviz inainte de ancheta? Prea putin. Un parlamentar roman, un demnitar, un fost demnitar, un copil de demnitar, un copil de fost demnitar ar trebui aparati strasnic. Cind sint la volan si cind joaca la bursa, cind fac studii de termopanica si cind adapteaza creditele europene la nevoile familiei. Oricind si oriunde. Cine are caderea sa se ocupe de protectia globala a acestor hiperactivi? Doar citeva organizatii mari. A venit timpul sa o spunem: parlamentarii si demnitarii nostri pot fi si trebuie cercetati. Dar numai cu avizul NATO, ONU si UE. Nu cu unul, ci cu toate trei. Plus
Antena 3. Sigur, asta cere timp, dar asa e legea: nu se grabeste, ci cumpaneste. Nu vad de ce, in aprilie, Summitul NATO de la Bucuresti n-ar fi dedicat acestor probleme. Inchipuiti-va bannerele de la intrarea in sala de conferinte: „Sisteme radar Chireac in batalia pentru Mitrea!“. Sau temele de dezbatere: „Blindajul termopan si problema rachetelor Tamara“.
Nu e timpul pierdut. Putem fi si mai timpiti decit ne-o cer Olteanu, Vacaroiu si Tariceanu. Avem dascali reputati si destui. Ticalosia si prostia sint pe miini bune. Spicuim din recolta, cu nici un chip exceptionala, a ultimelor saptamini. Cristian Pirvulescu, societarul civil, semneaza in „Romania libera“ un denunt impotriva lui Catalin Avramescu, purtator al vinei de consilier prezidential. Pirvulescu stie ca, fiind anti-UE, Avramescu va intoxica Presedintia. Autorul ne pregateste pentru momentul apropiat in care Basescu ne va retrage din UE si va declara presei: „Eu n-am vrut, dar asa mi-a spus Avramescu!“. Multumim pentru avertisment. Mai departe. Ziare, politicieni si organizatii se pling ca Basescu injura femei in fata si barbati la telefon. Exact asta e problema Romaniei. Mutam pe alt canal si dam de discutia traditionala despre cum „nu se mai intelege nimic din tot scandalul asta interminabil“. Ce o fi asa de greu de inteles? Niste gangsteri vor sa ia tot si nimeni nu-i poate lega. In schimb, aceiasi oameni vad clar: ca Tulus e un magar, ca economia cade pentru ca e prea sora cu economia americana, ca ar trebui sa ne punem pe treaba, alaturi de Gazprom, si ca e mai bine sa-i impingem in somaj pe ai nostri decit sa sufere muncitorii germani de la Nokia. Tara plina de rebuturi. Industriale si umane.
Ce s-ar fi întâmplat daca...
În urma cu doua zile... „Melescanu a cedat!“. Mesajul apare concomitent pe ecranul a 20-30 de televizoare aranjate ordonat în raionul de electronice al unui supermarket. Ma opresc si urmaresc 2-3 minute câtiva politicieni care comenteaza momentul. Sunt concentrati, implicati, pe fata lor se citeste responsabilitatea momentului, unul se uita direct în camera, în ochii telespectatorului, altul lasa câteva secunde ochii în jos, probabil pentru a puncta cu argumente o realitate ce sta în documente
. Si, asa fara sonor, de pe cele 20-30 de ecrane, ei par sa ne transmita ca: „Noi va conducem pe drumul cel drept“. Dar, când pornesti sonorul... Ce descoperi?... De câtiva ani, un razboi grobian intre palate, cu biletele, cu dosare, o lupta crâncena pe proceduri, nascuta dintr-o legislatie strâmba si neclara. Energie
politica folosita doar pentru imagine. Cu ce s-a ales privitorul din tot acest conflict? Cu aproape nimic din ceea ce sta scris pe un site uitat de combatanti, un site care prezinta programul de guvernare 2005-2008.
De ce urma sa ne bucuram în 2008, daca... Sa o luam pe rând.
La capitolul „transporturi“, urma sa-i umilim pe vecinii nostri de la vest si sud cu „autostrada Nadlac–Deva–Sibiu-Pitesti-Bucuresti-Constanta pe coridorul IV paneuropean, cu autostrada Bucuresti-Focsani-Albita pe coridorul IX paneuropean, cu autostrada Bucuresti–Brasov-Tg. Mures-Cluj Napoca–Oradea-Bors, plus autostrada Bucuresti-Constanta“, adica o Românie brazdata în lung si-n lat de drumuri moderne si rapide. Primul ministru al transporturilor, Gheorghe Dobre, a tradus totul în cifre si cu aplomb a anuntat 800 km de autostrada pana în 2008, urmatorul ocupant al postului, Radu Berceanu, ne-a mai taiat din aripi si a promis doar 400 km, iar actualul ministru, Ludovic Orban, a bifat ca realizare a anului 2007 rotunda cifra de 13,6 km de autostrada pentru centura Pitestiului. Si ce n-a amintit niciun oficial: ca pe Bucuresti-Constanta au aparut primele gropi la numai un an dupa ce autostrada a iesit din garantie, iar pe Bucuresti-Pitesti, gropile s-au transformat în cratere.
Si pentru ca am început cu o imagine dintr-un supermarket, tot acolo, la casa, un tânar si-a întrebat probabil tatal: „De ce asfaltul nu sta lipit în România?“, iar acesta din urma i-a raspuns în timp ce numara câteva bonuri de masa
: „Pentru ca, în România, singurul adeziv pentru asfalt e spaga!“
Continuam cu sanatatea. Aici, programul de guvernare era si mai darnic. „Sistemul sanitar va beneficia de o finantare sporita, urmând ca pâna în anul bugetar 2008 sa se ajunga la utilizarea unor sume pentru sanatate
care sa reprezinte cel putin 6% din PIB.“ Si, în plus, „intregul cost al medicamentelor esentiale pentru îngrijirea sanatatii va fi acoperit din fondul asigurarilor sociale, fiecare pacient urmând a achita doar o contributie fixa minimala pentru fiecare reteta eliberata. Pentru medicamentele de ultima generatie si tehnologiile de vârf vor fi create mecanisme de finantare si de plata pentru a spori accesul echitabil al populatiei la acestea“. Au ramas însa cozile la compensate, sobolanii în spitale, iar când Europa ne-a oferit cele 16 formulare prin care puteam beneficia de servicii gratuite peste hotare, autoritatile le-au tinut ascunse pâna a aflat presa.
Pentru educatie, totul avea un iz occidental, inclusiv scoala din mediul rural. „Vom reabilita scolile din mediul rural, alocând, în fiecare an, de la bugetul de stat 100 de milioane de euro.“ Am avut însa un ministru care numara cu greu stelutele de pe streagul UE, iar ultimul an scolar a început în mediul rural cu 40% dintre scolile fara apa curenta si cu buda în fundul curtii.
Din zona legislativa, am ales doar un exemplu: „vrem sa eliminam prin lege deosebirile dintre procedura urmaririi penale a membrilor Parlamentului si cea aplicabila actualilor si fostilor membri ai Guvernului“. Unii care-si mai amintesc ce au scris în programul de guvernare cred ca-si spun, rasuflând usurati, bine ca nu am facut-o, pentru ca, altfel, pe ce ne mai razboiam în ultimele zile daca nu mai era nevoie de avizul
presedintelui, ce spectacol le mai ofeream oamenilor si, în caz contrar, ei ne intrebau despre autostrazi, scoli, sanatate...
. Si, asa fara sonor, de pe cele 20-30 de ecrane, ei par sa ne transmita ca: „Noi va conducem pe drumul cel drept“. Dar, când pornesti sonorul... Ce descoperi?... De câtiva ani, un razboi grobian intre palate, cu biletele, cu dosare, o lupta crâncena pe proceduri, nascuta dintr-o legislatie strâmba si neclara. Energie
politica folosita doar pentru imagine. Cu ce s-a ales privitorul din tot acest conflict? Cu aproape nimic din ceea ce sta scris pe un site uitat de combatanti, un site care prezinta programul de guvernare 2005-2008.
De ce urma sa ne bucuram în 2008, daca... Sa o luam pe rând.
La capitolul „transporturi“, urma sa-i umilim pe vecinii nostri de la vest si sud cu „autostrada Nadlac–Deva–Sibiu-Pitesti-Bucuresti-Constanta pe coridorul IV paneuropean, cu autostrada Bucuresti-Focsani-Albita pe coridorul IX paneuropean, cu autostrada Bucuresti–Brasov-Tg. Mures-Cluj Napoca–Oradea-Bors, plus autostrada Bucuresti-Constanta“, adica o Românie brazdata în lung si-n lat de drumuri moderne si rapide. Primul ministru al transporturilor, Gheorghe Dobre, a tradus totul în cifre si cu aplomb a anuntat 800 km de autostrada pana în 2008, urmatorul ocupant al postului, Radu Berceanu, ne-a mai taiat din aripi si a promis doar 400 km, iar actualul ministru, Ludovic Orban, a bifat ca realizare a anului 2007 rotunda cifra de 13,6 km de autostrada pentru centura Pitestiului. Si ce n-a amintit niciun oficial: ca pe Bucuresti-Constanta au aparut primele gropi la numai un an dupa ce autostrada a iesit din garantie, iar pe Bucuresti-Pitesti, gropile s-au transformat în cratere.
Si pentru ca am început cu o imagine dintr-un supermarket, tot acolo, la casa, un tânar si-a întrebat probabil tatal: „De ce asfaltul nu sta lipit în România?“, iar acesta din urma i-a raspuns în timp ce numara câteva bonuri de masa
: „Pentru ca, în România, singurul adeziv pentru asfalt e spaga!“
Continuam cu sanatatea. Aici, programul de guvernare era si mai darnic. „Sistemul sanitar va beneficia de o finantare sporita, urmând ca pâna în anul bugetar 2008 sa se ajunga la utilizarea unor sume pentru sanatate
care sa reprezinte cel putin 6% din PIB.“ Si, în plus, „intregul cost al medicamentelor esentiale pentru îngrijirea sanatatii va fi acoperit din fondul asigurarilor sociale, fiecare pacient urmând a achita doar o contributie fixa minimala pentru fiecare reteta eliberata. Pentru medicamentele de ultima generatie si tehnologiile de vârf vor fi create mecanisme de finantare si de plata pentru a spori accesul echitabil al populatiei la acestea“. Au ramas însa cozile la compensate, sobolanii în spitale, iar când Europa ne-a oferit cele 16 formulare prin care puteam beneficia de servicii gratuite peste hotare, autoritatile le-au tinut ascunse pâna a aflat presa.
Pentru educatie, totul avea un iz occidental, inclusiv scoala din mediul rural. „Vom reabilita scolile din mediul rural, alocând, în fiecare an, de la bugetul de stat 100 de milioane de euro.“ Am avut însa un ministru care numara cu greu stelutele de pe streagul UE, iar ultimul an scolar a început în mediul rural cu 40% dintre scolile fara apa curenta si cu buda în fundul curtii.
Din zona legislativa, am ales doar un exemplu: „vrem sa eliminam prin lege deosebirile dintre procedura urmaririi penale a membrilor Parlamentului si cea aplicabila actualilor si fostilor membri ai Guvernului“. Unii care-si mai amintesc ce au scris în programul de guvernare cred ca-si spun, rasuflând usurati, bine ca nu am facut-o, pentru ca, altfel, pe ce ne mai razboiam în ultimele zile daca nu mai era nevoie de avizul
presedintelui, ce spectacol le mai ofeream oamenilor si, în caz contrar, ei ne intrebau despre autostrazi, scoli, sanatate...
Ce ne facem cu ruşii ăştia?
România se trezeşte, dintr-odată, în afara marilor jocuri energetice regionale .
Să începem cu o banalitate: "Ruşii trebuie ţinuţi la distanţă, iar cine discută cu ei este suspect, dacă nu de-a binelea duşman al României". Câţi dintre noi nu gândesc astfel? Nici evadarea din "zona gri", odată cu aderarea la NATO şi UE, nu ne-a schimbat prea mult optica. De parcă cizma rusească ar putea chiar de mâine să tropăie iarăşi pe Calea Victoriei! Ei bine, acest loc comun ar trebui spulberat de politicieni curajoşi şi cu viziune.
Electoral însă rămâne mai profitabil să-i acuzi pe ruşi că vor să transforme Marea Neagră în lac sau, mai rău, că ticluiesc înlăturarea puterii constituţionale prin "masonii" trimişi în vizită la Palatul Victoria, decât să garantezi parteneriate economice pe principii de egalitate şi de profit pentru ambele părţi. Ba, mai mult, din exces de zel sau din lipsa altor argumente, mulţi lideri de la Bucureşti cred că un discurs agresiv la adresa Rusiei ar fi expresia voinţei lor de reformă şi de modernizare.
De aceea ne-a contrariat îndemnul lui George Bush, lansat chiar la Bucureşti în 2003, de a ne transforma într-o punte a Occidentului către Răsărit. ("Cum adică, n-a venit să ne bage în NATO şi să le dea o smetie ruşilor?"). Şi de aceea ne surprind aranjamentele energetice cu ruşii ale unor firme
din ţări europene absolut respectabile, precum Germania, Franţa sau Italia. Iată că bulgarii au bătut şi ei palma cu Moscova pentru proiecte energetice comune.
La rândul lor, foste ţări comuniste, precum Ungaria sau Cehia, cultivă relaţii pragmatice cu Moscova - şi, slavă Domnului, ungurii şi cehii au de o mie de ori mai multe motive să fie supăraţi pe ruşi decât noi. Doar la Budapesta şi Praga, nu la Bucureşti, a intervenit Armata Roşie, în 1956, respectiv 1968! Cât despre ceauşism, una dintre cele mai odioase forme ale comunismului, acesta a fost inventat şi perfecţionat de noi, românii, nu impus de Moscova!
Iată însă că, pierdută în prejudecăţile sale istorice şi incapabilă să-şi depăşească propriile complexe, România se trezeşte, dintr-odată, în afara marilor jocuri energetice regionale, alături, poate, de Polonia – un alt "copil teribil" al Estului. Desigur, acest gen de politică are preţul lui. Îl vedem în nivelul jenant al exporturilor româneşti către Federaţia Rusă, îl simţim în factura
energetică plătită de fiecare, lună de lună.
Poate că totuşi mulţi vor fi gata să accepte cel mai ridicat tarif la gaze
din regiune drept preţul corect al neatârnării ţării. Dar, oare, aşa să fie? Putem să ne întrebăm dacă preţul nu este oare prea ridicat şi dacă nu cumva un alt gen de politică ne-ar putea asigura aceeaşi libertate, însă contra unei sume mai rezonabile? Sau şi asta se cheamă tot trădare de ţară?
Să începem cu o banalitate: "Ruşii trebuie ţinuţi la distanţă, iar cine discută cu ei este suspect, dacă nu de-a binelea duşman al României". Câţi dintre noi nu gândesc astfel? Nici evadarea din "zona gri", odată cu aderarea la NATO şi UE, nu ne-a schimbat prea mult optica. De parcă cizma rusească ar putea chiar de mâine să tropăie iarăşi pe Calea Victoriei! Ei bine, acest loc comun ar trebui spulberat de politicieni curajoşi şi cu viziune.
Electoral însă rămâne mai profitabil să-i acuzi pe ruşi că vor să transforme Marea Neagră în lac sau, mai rău, că ticluiesc înlăturarea puterii constituţionale prin "masonii" trimişi în vizită la Palatul Victoria, decât să garantezi parteneriate economice pe principii de egalitate şi de profit pentru ambele părţi. Ba, mai mult, din exces de zel sau din lipsa altor argumente, mulţi lideri de la Bucureşti cred că un discurs agresiv la adresa Rusiei ar fi expresia voinţei lor de reformă şi de modernizare.
De aceea ne-a contrariat îndemnul lui George Bush, lansat chiar la Bucureşti în 2003, de a ne transforma într-o punte a Occidentului către Răsărit. ("Cum adică, n-a venit să ne bage în NATO şi să le dea o smetie ruşilor?"). Şi de aceea ne surprind aranjamentele energetice cu ruşii ale unor firme
din ţări europene absolut respectabile, precum Germania, Franţa sau Italia. Iată că bulgarii au bătut şi ei palma cu Moscova pentru proiecte energetice comune.
La rândul lor, foste ţări comuniste, precum Ungaria sau Cehia, cultivă relaţii pragmatice cu Moscova - şi, slavă Domnului, ungurii şi cehii au de o mie de ori mai multe motive să fie supăraţi pe ruşi decât noi. Doar la Budapesta şi Praga, nu la Bucureşti, a intervenit Armata Roşie, în 1956, respectiv 1968! Cât despre ceauşism, una dintre cele mai odioase forme ale comunismului, acesta a fost inventat şi perfecţionat de noi, românii, nu impus de Moscova!
Iată însă că, pierdută în prejudecăţile sale istorice şi incapabilă să-şi depăşească propriile complexe, România se trezeşte, dintr-odată, în afara marilor jocuri energetice regionale, alături, poate, de Polonia – un alt "copil teribil" al Estului. Desigur, acest gen de politică are preţul lui. Îl vedem în nivelul jenant al exporturilor româneşti către Federaţia Rusă, îl simţim în factura
energetică plătită de fiecare, lună de lună.
Poate că totuşi mulţi vor fi gata să accepte cel mai ridicat tarif la gaze
din regiune drept preţul corect al neatârnării ţării. Dar, oare, aşa să fie? Putem să ne întrebăm dacă preţul nu este oare prea ridicat şi dacă nu cumva un alt gen de politică ne-ar putea asigura aceeaşi libertate, însă contra unei sume mai rezonabile? Sau şi asta se cheamă tot trădare de ţară?
Invaziile barbare
Afişat pe bannere gigant pe clădirile din piaţa centrală din Iaşi, Cuza făcea, ieri, feţe-feţe. De la galbenul liberal, la stacojiul social-democrat, trecând prin oranjul pedelist, ilustrul domnitor afişa o faţă nefirească, de om bolnav. Cred că era de la ficat
. N-avea cum să nu-l sece la ficaţi imaginea dezmăţului vesel şi bramburit al epigonilor săi.
Pe vremea aceea, oamenii erau mult mai serioşi pentru că le păsa. Oamenii de stat, care au devenit între timp statui, aveau, desigur, multe naivităţi şi patetisme care nu-şi mai găsesc locul în lumea lucidă de azi. Vorbeau despre unire şi chiar credeau în ea. Azi cine să mai creadă în unire văzând spectacolul jalnic al gloatei din Piaţa Unirii?!
Dacă poporul ar fi huiduit ieri în Piaţa Unirii din Iaşi, aş fi scris că reacţia este justificată, că da, românii s-au scârbit de politicieni şi impostori, de discursurile lor ipocrite şi goale de conţinut. Că poporul s-a grăbit să-i tragă de guler, că, iată, nu numai că le-a întors spatele refuzând să mai iasă la vot, dar chiar le-a dat o binemeritată lecţie. Chestie de igienă civică, prin urmare.
Dar eu n-am văzut acolo un popor. Dincolo de gardurile metalice care-i separau pe discurgii de mulţime, eu am văzut mai multe triburi. Tribul oranj, tribul galben, tribul roşu şi cine ştie ce alte triburi mai mici
şi mai „sub acoperire”.
Cu semnele lor distinctive, cu insignele lor de aur şi alamă, în funcţie de rang, cu dansurile lor războinice. Atât de diferite, dar vorbind aceeaşi limbă, limba lui „huo” şi „huideo”, şi animaţi de acelaşi ideal înalt, „să moară mă-ta”.
Am scris, în ultimii ani, de la multe astfel de sărbători cu iz naţional. De la an la an, ele şi-au pierdut caracterul „naţional”, devenind sărbători ale unor grupuri mici, rele, gălăgioase şi gregare. De la Ţebea anilor ’90, când lumea, încă naivă şi sensibilă la libertate, se mai înflăcăra la câte un discurs bine simţit, la Iaşii şi Focşanii lui 2008, când lumea s-a hăhăit la semnal şi a huiduit cu program, locul poporului în piaţă a fost ocupat de o mulţime cu comportament primitiv şi onomatopeic. Sunt cei aduşi cu autocarele, sunt lătrăii născuţi din frica politicienilor că doar ei vor fi înjuraţi şi şefii triburilor rivale nu. Spaţiul public a fost invadat de ultraşi politici, încărcaţi cu muie faţă de adversari.
În afară de sutele de activişti scoşi ieri de partide la defilare, cărora li s-au alăturat obişnuiţii gură-cască, lumea s-a dus, în general, la serviciu, lăsând bucuria Unirii pe seama profesioniştilor. Mulţi trebuie să se fi întrebat aseară, cu ochii adânciţi în cap şi rupţi de spate, în timp ce priveau ca la teatru buletinele de ştiri: „De ce au jucat ăştia hora, ce zi e azi?”.
A fost 24 ianuarie. Ce am serbat noi pe 24 ianuarie? Dacă ar fi să-i dăm crezare Marelui Şef de Trib, cam zuzu şi habarnist, am sărbătorit 159 de ani de la Unirea Principatelor Române. Acum, cine mai stă să numere anii?! Altfel, pentru majoritatea românilor, ca şi pentru televiziunile la care se uită, 24 ianuarie rămâne o zi importantă. Doar e ziua în care a fost arestat Cioacă.
. N-avea cum să nu-l sece la ficaţi imaginea dezmăţului vesel şi bramburit al epigonilor săi.
Pe vremea aceea, oamenii erau mult mai serioşi pentru că le păsa. Oamenii de stat, care au devenit între timp statui, aveau, desigur, multe naivităţi şi patetisme care nu-şi mai găsesc locul în lumea lucidă de azi. Vorbeau despre unire şi chiar credeau în ea. Azi cine să mai creadă în unire văzând spectacolul jalnic al gloatei din Piaţa Unirii?!
Dacă poporul ar fi huiduit ieri în Piaţa Unirii din Iaşi, aş fi scris că reacţia este justificată, că da, românii s-au scârbit de politicieni şi impostori, de discursurile lor ipocrite şi goale de conţinut. Că poporul s-a grăbit să-i tragă de guler, că, iată, nu numai că le-a întors spatele refuzând să mai iasă la vot, dar chiar le-a dat o binemeritată lecţie. Chestie de igienă civică, prin urmare.
Dar eu n-am văzut acolo un popor. Dincolo de gardurile metalice care-i separau pe discurgii de mulţime, eu am văzut mai multe triburi. Tribul oranj, tribul galben, tribul roşu şi cine ştie ce alte triburi mai mici
şi mai „sub acoperire”.
Cu semnele lor distinctive, cu insignele lor de aur şi alamă, în funcţie de rang, cu dansurile lor războinice. Atât de diferite, dar vorbind aceeaşi limbă, limba lui „huo” şi „huideo”, şi animaţi de acelaşi ideal înalt, „să moară mă-ta”.
Am scris, în ultimii ani, de la multe astfel de sărbători cu iz naţional. De la an la an, ele şi-au pierdut caracterul „naţional”, devenind sărbători ale unor grupuri mici, rele, gălăgioase şi gregare. De la Ţebea anilor ’90, când lumea, încă naivă şi sensibilă la libertate, se mai înflăcăra la câte un discurs bine simţit, la Iaşii şi Focşanii lui 2008, când lumea s-a hăhăit la semnal şi a huiduit cu program, locul poporului în piaţă a fost ocupat de o mulţime cu comportament primitiv şi onomatopeic. Sunt cei aduşi cu autocarele, sunt lătrăii născuţi din frica politicienilor că doar ei vor fi înjuraţi şi şefii triburilor rivale nu. Spaţiul public a fost invadat de ultraşi politici, încărcaţi cu muie faţă de adversari.
În afară de sutele de activişti scoşi ieri de partide la defilare, cărora li s-au alăturat obişnuiţii gură-cască, lumea s-a dus, în general, la serviciu, lăsând bucuria Unirii pe seama profesioniştilor. Mulţi trebuie să se fi întrebat aseară, cu ochii adânciţi în cap şi rupţi de spate, în timp ce priveau ca la teatru buletinele de ştiri: „De ce au jucat ăştia hora, ce zi e azi?”.
A fost 24 ianuarie. Ce am serbat noi pe 24 ianuarie? Dacă ar fi să-i dăm crezare Marelui Şef de Trib, cam zuzu şi habarnist, am sărbătorit 159 de ani de la Unirea Principatelor Române. Acum, cine mai stă să numere anii?! Altfel, pentru majoritatea românilor, ca şi pentru televiziunile la care se uită, 24 ianuarie rămâne o zi importantă. Doar e ziua în care a fost arestat Cioacă.
Melescanu suna la 322
Majoritatea parlamentara este chemata in ajutorul ministrilor penali. Ministrul interimar al justitiei, Teodor Melescanu, vrea sa introduca in Codul de Procedura Penala o serie de dispozitii „referitoare la modalitatile prin care ministrii pot face obiectul urmaririi penale”. De cateva zile, mai multe voci din patrulaterul PNL-PSD-PRM-PC insista pe tema dreptului parlamentului de a avea putere de decizie in aceasta privinta.
Potrivit unor surse liberale, strategia este ca in noul Cod de Procedura Penala sa fie introdusa o prevedere potrivit careia, daca presedintele cere urmarirea penala pentru un actual sau fost ministru care este si parlamentar, sa fie necesar si avizul parlamentului.
In noul Cod de Procedura Penala ar putea fi introdusa o prevedere potrivit careia, daca presedintele cere urmarirea penala pentru un actual sau fost ministru, care este si parlamentar, sa fie necesar si avizul legislativului, ne-au declarat ieri surse liberale. Aceste informatii au fost partial confirmate de ministrul interimar al justitiei, Teodor Melescanu.
Intr-un interviu acordat ieri sectiei romane a BBC, Melescanu a declarat ca viitorul Cod de Procedura Penala ar putea contine prevederi speciale referitoare la dosarele
ministrilor. Daca va fi modificat Codul de Procedura Penala, noua prevedere se va aplica pentru viitorul lot de ministri urmariti penal.
Ministrul invoca legislatia contradictorie
In interviul acordat BBC, Melescanu a invocat drept argumente pentru modificarea Codului faptul ca, la ora actuala, in domeniu exista prevederi controversate. El a indicat si motivul acestei situatii incalcite: „Legea raspunderii ministeriale coroborata cu decizia Curtii Constitutionale au avut ca rezultat un mecanism foarte greoi”.
Pe 27 noiembrie anul trecut, Curtea Constitutionala a anulat un articol din Legea raspunderii ministeriale care reglementa si faptul ca dosarele ministrilor, pentru care presedintele avizeaza urmarirea penala, trebuie discutate si de legislativ, daca respectivii sunt si parlamentari.
Deocamdata, Melescanu s-a aratat precaut in declaratii, afirmand ca studiaza, impreuna cu expertii din Ministerul Justitiei, „posibilitatea introducerii in noul Cod de Procedura Penala, proiect in faza de finalizare in Ministerul Justitiei, a unor dispozitii foarte clare, care sa nu fie pe legi speciale si care sa prevada foarte clar care sunt etapele, care sunt de fapt atributiile si care sunt modalitatile prin care ministrii pot face obiectul urmaririi penale”.
Intrebat daca Legea raspunderii ministeriale va fi abrogata, liberalul a refuzat sa dea un raspuns transant: „Trebuie o lege care sa prevada principiul raspunderii fostilor si ministrilor in functiune”.
Melescanu a adaugat insa ca „toate chestiunile de procedura, ele sa fie reglementate in Codul Penal asa cum sunt reglementate procesul, actiunile premergatoare inceperii urmaririi penale, procesul de urmarire penala propriu-zisa, dar sa fie specificate si conditiile”.
CORPUL DE CONTROL
Guvernul il verifica pe ministrul Pacuraru
Premierul Tariceanu a cerut Corpului de Control al Guvernului sa verifice daca acuzatiile care ii sunt aduse ministrului muncii Paul Pacuraru se sustin sau nu.
„Am cerut Corpului de Control al Guvernului sa faca investigatii in judetul Gorj, pentru a stabili daca exista sau nu probe care sa sustina vinovatia acestuia”, a declarat premierul, citat de Mediafax. DNA a cerut, in septembrie 2007, presedintelui Basescu aviz
pentru inceperea urmaririi penale a ministrului muncii, Paul Pacuraru, intr-un dosar in care acesta era invinuit de luare de mita.
El este acuzat ca ar fi facut numiri in functii publice la nivelul judetului Gorj, in schimbul castigarii unor licitatii de catre firma
fiului sau.
Potrivit unor surse liberale, strategia este ca in noul Cod de Procedura Penala sa fie introdusa o prevedere potrivit careia, daca presedintele cere urmarirea penala pentru un actual sau fost ministru care este si parlamentar, sa fie necesar si avizul parlamentului.
In noul Cod de Procedura Penala ar putea fi introdusa o prevedere potrivit careia, daca presedintele cere urmarirea penala pentru un actual sau fost ministru, care este si parlamentar, sa fie necesar si avizul legislativului, ne-au declarat ieri surse liberale. Aceste informatii au fost partial confirmate de ministrul interimar al justitiei, Teodor Melescanu.
Intr-un interviu acordat ieri sectiei romane a BBC, Melescanu a declarat ca viitorul Cod de Procedura Penala ar putea contine prevederi speciale referitoare la dosarele
ministrilor. Daca va fi modificat Codul de Procedura Penala, noua prevedere se va aplica pentru viitorul lot de ministri urmariti penal.
Ministrul invoca legislatia contradictorie
In interviul acordat BBC, Melescanu a invocat drept argumente pentru modificarea Codului faptul ca, la ora actuala, in domeniu exista prevederi controversate. El a indicat si motivul acestei situatii incalcite: „Legea raspunderii ministeriale coroborata cu decizia Curtii Constitutionale au avut ca rezultat un mecanism foarte greoi”.
Pe 27 noiembrie anul trecut, Curtea Constitutionala a anulat un articol din Legea raspunderii ministeriale care reglementa si faptul ca dosarele ministrilor, pentru care presedintele avizeaza urmarirea penala, trebuie discutate si de legislativ, daca respectivii sunt si parlamentari.
Deocamdata, Melescanu s-a aratat precaut in declaratii, afirmand ca studiaza, impreuna cu expertii din Ministerul Justitiei, „posibilitatea introducerii in noul Cod de Procedura Penala, proiect in faza de finalizare in Ministerul Justitiei, a unor dispozitii foarte clare, care sa nu fie pe legi speciale si care sa prevada foarte clar care sunt etapele, care sunt de fapt atributiile si care sunt modalitatile prin care ministrii pot face obiectul urmaririi penale”.
Intrebat daca Legea raspunderii ministeriale va fi abrogata, liberalul a refuzat sa dea un raspuns transant: „Trebuie o lege care sa prevada principiul raspunderii fostilor si ministrilor in functiune”.
Melescanu a adaugat insa ca „toate chestiunile de procedura, ele sa fie reglementate in Codul Penal asa cum sunt reglementate procesul, actiunile premergatoare inceperii urmaririi penale, procesul de urmarire penala propriu-zisa, dar sa fie specificate si conditiile”.
CORPUL DE CONTROL
Guvernul il verifica pe ministrul Pacuraru
Premierul Tariceanu a cerut Corpului de Control al Guvernului sa verifice daca acuzatiile care ii sunt aduse ministrului muncii Paul Pacuraru se sustin sau nu.
„Am cerut Corpului de Control al Guvernului sa faca investigatii in judetul Gorj, pentru a stabili daca exista sau nu probe care sa sustina vinovatia acestuia”, a declarat premierul, citat de Mediafax. DNA a cerut, in septembrie 2007, presedintelui Basescu aviz
pentru inceperea urmaririi penale a ministrului muncii, Paul Pacuraru, intr-un dosar in care acesta era invinuit de luare de mita.
El este acuzat ca ar fi facut numiri in functii publice la nivelul judetului Gorj, in schimbul castigarii unor licitatii de catre firma
fiului sau.
Verde la jaf
Basescu a girat o lege a fostului ministru PD al Mediului prin care statul a fost pagubit cu zeci de milioane de dolari. Presedintele a scapat-o pe Sulfina Barbu si de dosarul penal
Presedintele Traian Basescu a refuzat sa ceara urmarirea penala a fostului ministru PD al Mediului Sulfina Barbu, desi faptele de coruptie extrem de grave de care acesta era acuzat ii fusesera aduse la cunostinta printr-un probatoriu complex. Sulfinei Barbu i se imputa faptul ca, cu acordul ei, statul roman a fost prejudiciat cu zeci de milioane de euro.
De asemenea, fostul ministru al Mediului era acuzat ca s-a implicat in elaborarea Ordonantei de Urgenta 196/2005 si a Legii nr.105/2006 pentru Fondul de Mediu de pe urma carora au avut de castigat doar agentii rau-platnici. Basescu a refuzat sa ceara urmarirea penala fata de Sulfina Barbu desi cel care i-a adus la cunostinta gravele fapte ale fostului ministru, chiar directorul Administratiei Fondului de Mediu, fusese asigurat ca Parchetul va fi instiintat. In prezent, cauza se afla pe rolul instantei supreme.
Atat OUG-ul cat si proiectul de Lege, concepute la comanda politica si sub coordonarea directa a ministrului Barbu, ii favorizeaza acum pe agentii economici rau-platnici, ca debitori, prin prescrierea a zeci de milioane de euro.
La fel de grava a fost actiunea echipei ministrului Barbu de elaborare a textului OUG, prin care a fost eliminat Ministerul de Finante ca organ de urmarire a incasarilor taxelor de la contribuabilii Fondului de Mediu. In februarie 2006, directorul Administratiei Fondului de Mediu (AFM), economistul Gheorghe Ionel (foto), l-a sesizat oficial pe presedintele Basescu asupra abuzului extrem de grav comis de ministrul Sulfina Barbu. Constrans de probatoriul dosarului privind modalitatea de fraudare a Fondului de Mediu, in aprilie 2006, secretarul de stat de la Administratia Prezidentiala, Gabriel Piscociu, a comunicat oficial denuntatorului ca "urmeaza sa fie sesizatpresedintele Romaniei, pentru a cere urmarirea penala a a membrului Guvernului" (vezi facsimil). Numai ca acest lucru nu s-a intamplat nici pana in prezent.
Desi fusese avertizat asupra pericolelor existente in Legea 105/2006, presedintele Traian Basescu a semnat promulgarea actului normativ. In aceste conditii, vazand ca demersul sau nu are nici un succes, directorul AFM s-a adresat cu plangere penala la Parchetul General, mai precis Serviciului de Anchete Speciale, abilitat sa ancheteze ministri in functie.
Procurorii, numiti tocmai de seful statului, au emis insa, asa cum era de asteptat, rezolutia de Neincepere a Urmaririi Penale cu nr.470/24.04.2007. NUP-ul a fost contestat de economistul Gheorghe Ionel la conducerea Parchetului General, care insa l-a mentinut prin rezolutia din 5 iunie 2007. Astfel, directorul AFM a fost nevoit sa se adreseze instantei supreme, printr-o cale procedurala paralela cu cea prin care presedintele Basescu ar fi putut sa actioneze cu avizul de urmarire penala, asa cum a facut in cazul altor ministri ce nu faceau parte din Partidul Democrat. Altfel spus, se observa ca Traian Basescu isi foloseste prerogativele prezidentiale in mod discriminatoriu, in functie de interesele sale politice.
Prescriptie pentru zeci de milioane de euro
Dupa cum spuneam, in pofida avertismentelor oficiale trimise de directorul AFM, Gheorghe Ionel la Ministerul Mediului si la Administratia Prezidentiala, ministrul Sulfina Barbu si fostul sau sef de partid, Traian Basescu, au promovat un text de lege care avea sa aduca in decembrie 2007 prescrierea a nenumarate datorii, in valoare de zeci de milioane de euro.
Favorizati au fost marii poluatori de mediu, precum importanti producatori de tigari si fabricanti de mase plastice, producatori si importatori de substante
chimice periculoase care aveau imense datorii catre stat, la sfarsitul anului 2002. Presedintele Basescu era atentionat ca proiectul noii legi a mediului, bazata pe "OUG nr.196/2005" da puteri fiscale
excesive Ministerului Mediului dar "elimina Ministerul de Finante din actiunea legala a acestuia de a urmari incasarea taxelor de la datornicii Fondului pentru Mediu, ca venit public din bugetul consolidat al statului si ca atributie impusa Ministerului de Finante de catre Codul de procedura fiscala".
In acelasi document, ignorat in anul 2006 de presedintele Basescu, se mai acuza faptul ca "autorii ordonantei de urgenta nu au tinut seama de faptul ca Agentia pentru Fondul de Mediu nu dispune de personal calificat si structuri de specialitate in teritoriu care sa permita un control eficient asupra obligatiilor de plata inregistrate in ultimii ani de catre debitori".
Complicitatea lui Stolojan
Desi era imputernicit de Constitutie sa-si dea avizul pentru inceperea urmaririi penale in cazurile de fraude si mari fapte de coruptie comise de guvernanti, presedintele Romaniei a clasat denunturile referitoare la sistemul de favorizare a operatorilor economici de mediu.
Traian Basescu mai era sesizat si asupra "modificarii taxei de ambalaje introduse de producatorii si importatorii de bunuri ambalate, de la 0,5 lei/kg la 1 leu/kg, ce reprezinta o concurenta neloiala intre operatorii economici ce preiau transferul european de responsabilitate in gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje". Mai mult, s-a denuntat presedintelui Romaniei ca "plata anuala pentru ambalajele si anvelopele introduse pe piata constituie o forma de discriminare si o modalitate de concurenta neloiala, fata de ceilalti contribuabili, care isi platesc lunar obligatiile la Fondului de Mediu". In plus, se mai invedera sefului statului sa nu aprobe proiectul de lege in cauza, deoarece "precizarile din OUG, referitoare la modul de constituire a veniturilor Fondul sunt contradictorii, neclare, generand confuzii si intrepretari". Demersuri in zadar.
A fost sesizat si consilierul prezidential Theodor Stolojan, in data
de 15 februarie 2006 (petitia cu nr.4760, cu revenire in data de 6 aprilie 2006). Dupa ce i s-a prezentat cu lux de amanunte mecanismul fraudarii Fondului de Mediu, consilierul Stolojan era intrebat: "Dupa ce se vor prescrie datorii de zeci de milioane de euro, in urma dezinteresului pentru urmarirea debitelor agentilor rau platnici, cine va suporta
si cine va raspunde, in viitorul apropiat, de pierderile rezultate ca urmare a neachitarii taxelor de la Fondul de Mediu?". Si ministrul Justitiei de atunci a fost avertizat asupra aberatiilor din prevederile OUG si ale viitorei legi, prin petitia inregistrata la MJ cu nr.29.412/23 martie 2006. Nici Monica Macovei, la fel ca si Theodor Stolojan, nu a miscat insa vreun deget.
Devalizarea Fondului de Mediu
"Mafia sta pe masa
Guvernului Tariceanu", acuza Basescu in anul 2006. "Se dau OUG-uri in favoarea grupurilor de interese", mai avertiza presedintele tot in 2006 si 2007, sugerand ca cei din zona PNL ar fi beneficiarii acestor acte normative. Insa, acelasi presedinte Basescu nu a spus nici un cuvant despre OUG-ul Sulfinei Barbu sau despre modul in care s-a facut complice, impreuna cu ministrul PD, la fraudarea Fondului de Mediu.
Prezentam o parte din dosarul penal de la instanta suprema si din sesizarile oficiale trimise de directorul AFM, Gheorghe Ionel, catre presedintele Basescu, catre Theodor Stolojan in calitate de consilier prezidential, catre Curtea de Conturi si alte diverse comisii de specialitate din Parlamentul Romaniei, carora li s-a cerut si sesizarea DNA. In sesizarea adresata presedintelui Romaniei, inregistrata la Cotroceni cu nr.4760/15 februarie 2006, sunt descrise abuzurile in serviciu in dauna interesului public si posibilele fapte de coruptie comise de Sulfina Barbu, acuzata ca OUG nr. 196/2005 "deschide drumul devalizarii Fondului de Mediu". Inaltul functionar al Ministerului Mediului Gheorghe Ionel i-a denuntat presedintelui Basescu "fapte de mare coruptie si de atentat la siguranta financiara si de mediu a statului", precizandu-i ca OUG 196/2005 si legea fondului de mediu care i-a urmat au fost elaborate cu dedicatie, fiind impusa ministrului Sulfina Barbu de "anumite grupuri, formate din reprezentanti ai unor institutii, asociatii si mari agentii economice, cu interese economico-financiare de tip mafiot, care au intervenit si au influentat stoparea luarii unor decizii, in favoarea lor si detrimentul statului".
Razbunarea ministrului
Dupa ce directorul Administratiei Fondului de Mediu, economistul Gheorghe Ionel, l-a somat, prin raport de serviciu, pe ministrul Sulfina Barbu, asupra nenorocirilor pe care le-a planuit prin OUG 196/2005, inaltul functionar din Ministerul Mediului s-a trezit dat afara din institutie.
Constatand razbunarea ministrului Mediului, instanta l-a repus in functie, dar intre timp Sulfina Barbu a schimbat organigrama institutiei, astfel ca Gheorghe Ionel nu si-a putut relua postul. Dupa procesul de contencios administrativ, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia ramasa irevocabila a judecatorului Carmen Maria Ilie, a dispus reincadrarea in functie a reclamantului. Instanta a constatat in acelasi timp ca directorul AFM a actionat in baza si sub protectia legii avertizorului asupra faptelor de coruptie, denuntand fapte conforme cu realitatea. Ministrul Sulfina Barbu primea raportul cu nr.103.906/2 februarie 2006, in care i se aduceau la cunostinta faptul ca OUG 196/2006 a generat sistemul profiturilor mari, dar neinvestite in protectia mediului. "Prin modificarea taxei pentru ambalajele introduse pe piata nationala, se creeaza avantaje net superioare ONG-urilor carora li se aproba transferul de repsonsabilitate pentru gestionarea ambalajelor si deseurilor, cum este cazul ECOROM AMBALAJE, o organizatie non-profit. Aceasta incaseaza diverse sume pentru cantitatea totala de ambalaje introduse pe piata, in baza contractelor incheiate cu operatorii care fac importuri de bunuri ambalate. Acest lucru reprezinta o concurenta neloiala intre ONG-urile autorizate si Administratia Fondului de Mediu. Acestor ong-uri li se mai creaza posibilitatea obtinerii de profituri mari, care nu mai sunt investite in domeniul protectiei mediului si devin necontrolabile de catre autoritatea publica centrala de protectia mediului", se arata in raportul directorului AFM, musamalizat de ministrul Sulfina Barbu.
Afacerea deseurilor periculoase
Si afacerea ilicita a incinerarii deseurilor periculoase a fost prezentata ministrului Sulfina Barbu, la inceputul anului 2006, de catre reprezentantii Administratiei Fondului de Mediu. Sulfinei Barbu i se cerea socoteala pentru favorizarea, ca ministru, a "grupurilor de interese" care au reusit sa impuna abrogarea unor acte normative, care incomodau tocarea banului public: "Este extrem de interesant cum a ajuns pe masa Ministerului Mediului, apoi pe masa Guvernului si apoi s-a aprobat, cu temeiuri din vechea lege a Fondului de Mediu, acea HG 1862/2005. Aceasta prevede finantari din Fondul de Mediu pentru proiectul "Incinerarea deseurilor periculoase si sterilizarea deseurilor din activitati medicale, din 22 decembrie 2005, zi in care, tot de pe masa Guvernului a aparut OUG 196/2005, care abroga vechea lege a Fondului de Mediu".
In finalul sesizarii, ministrul Sulfina Barbu era intrebat: "De ce grupurile de interese, care conduc acum Fondul de Mediu, nu au oprit de la publicare in Monitorul Oficial, pana la 20 ianuarie 2006, aceasta HG, care este nula de drept ?"
Ignorarea avizelor cerute de lege
Fostului ministru Sulfina Barbu i se imputa faptul ca in operatiunea de elaborare a actelor normative pentru Fondul de Mediu a actionat cu premeditare, si nicidecum cu nestiinta. La 1 februarie 2006, conducerea Administratiei Fondului de Mediu a semnalat, direct, Sulfinei Barbu, ca "analiza etapelor din circuitul de avizare a initiativei legislative pentru modificarea Fondului de Mediu demonstreaza foarte clar ca a actionat din anumite cauze nelegale, partinitoare, pentru rezolvarea anumitor interese, ca in final sa se propuna un proiect de lege, la data de 19 decembrie 2005, transformat in OUG la 22 decembrie 2005". Este vorba de OUG care a fundamentat promovarea de catre ministrul Barbu a Legii nr.105/2006, aprobata cu ochii inchisi de presedintele Basescu. Se mai denunta atunci modul total ilegal in care s-a pus la cale aceasta afacere: "Proiectul OUG nr.196/2005, promovat si avizat de ministrul Barbu si transformat in lege cu ajutorului presedintelui Basescu, nu a fost avizat de ministrul de stat coordonator pentru activitate economica; de ministrul Muncii; de consiliul concurentei; de ministrul delegat pentru relatia cu Parlamentul; de Consiliul Economic si Social pentru stabilirea prevederilor fiscale (contributii, taxe, venituri)".
Presedintele Traian Basescu a refuzat sa ceara urmarirea penala a fostului ministru PD al Mediului Sulfina Barbu, desi faptele de coruptie extrem de grave de care acesta era acuzat ii fusesera aduse la cunostinta printr-un probatoriu complex. Sulfinei Barbu i se imputa faptul ca, cu acordul ei, statul roman a fost prejudiciat cu zeci de milioane de euro.
De asemenea, fostul ministru al Mediului era acuzat ca s-a implicat in elaborarea Ordonantei de Urgenta 196/2005 si a Legii nr.105/2006 pentru Fondul de Mediu de pe urma carora au avut de castigat doar agentii rau-platnici. Basescu a refuzat sa ceara urmarirea penala fata de Sulfina Barbu desi cel care i-a adus la cunostinta gravele fapte ale fostului ministru, chiar directorul Administratiei Fondului de Mediu, fusese asigurat ca Parchetul va fi instiintat. In prezent, cauza se afla pe rolul instantei supreme.
Atat OUG-ul cat si proiectul de Lege, concepute la comanda politica si sub coordonarea directa a ministrului Barbu, ii favorizeaza acum pe agentii economici rau-platnici, ca debitori, prin prescrierea a zeci de milioane de euro.
La fel de grava a fost actiunea echipei ministrului Barbu de elaborare a textului OUG, prin care a fost eliminat Ministerul de Finante ca organ de urmarire a incasarilor taxelor de la contribuabilii Fondului de Mediu. In februarie 2006, directorul Administratiei Fondului de Mediu (AFM), economistul Gheorghe Ionel (foto), l-a sesizat oficial pe presedintele Basescu asupra abuzului extrem de grav comis de ministrul Sulfina Barbu. Constrans de probatoriul dosarului privind modalitatea de fraudare a Fondului de Mediu, in aprilie 2006, secretarul de stat de la Administratia Prezidentiala, Gabriel Piscociu, a comunicat oficial denuntatorului ca "urmeaza sa fie sesizatpresedintele Romaniei, pentru a cere urmarirea penala a a membrului Guvernului" (vezi facsimil). Numai ca acest lucru nu s-a intamplat nici pana in prezent.
Desi fusese avertizat asupra pericolelor existente in Legea 105/2006, presedintele Traian Basescu a semnat promulgarea actului normativ. In aceste conditii, vazand ca demersul sau nu are nici un succes, directorul AFM s-a adresat cu plangere penala la Parchetul General, mai precis Serviciului de Anchete Speciale, abilitat sa ancheteze ministri in functie.
Procurorii, numiti tocmai de seful statului, au emis insa, asa cum era de asteptat, rezolutia de Neincepere a Urmaririi Penale cu nr.470/24.04.2007. NUP-ul a fost contestat de economistul Gheorghe Ionel la conducerea Parchetului General, care insa l-a mentinut prin rezolutia din 5 iunie 2007. Astfel, directorul AFM a fost nevoit sa se adreseze instantei supreme, printr-o cale procedurala paralela cu cea prin care presedintele Basescu ar fi putut sa actioneze cu avizul de urmarire penala, asa cum a facut in cazul altor ministri ce nu faceau parte din Partidul Democrat. Altfel spus, se observa ca Traian Basescu isi foloseste prerogativele prezidentiale in mod discriminatoriu, in functie de interesele sale politice.
Prescriptie pentru zeci de milioane de euro
Dupa cum spuneam, in pofida avertismentelor oficiale trimise de directorul AFM, Gheorghe Ionel la Ministerul Mediului si la Administratia Prezidentiala, ministrul Sulfina Barbu si fostul sau sef de partid, Traian Basescu, au promovat un text de lege care avea sa aduca in decembrie 2007 prescrierea a nenumarate datorii, in valoare de zeci de milioane de euro.
Favorizati au fost marii poluatori de mediu, precum importanti producatori de tigari si fabricanti de mase plastice, producatori si importatori de substante
chimice periculoase care aveau imense datorii catre stat, la sfarsitul anului 2002. Presedintele Basescu era atentionat ca proiectul noii legi a mediului, bazata pe "OUG nr.196/2005" da puteri fiscale
excesive Ministerului Mediului dar "elimina Ministerul de Finante din actiunea legala a acestuia de a urmari incasarea taxelor de la datornicii Fondului pentru Mediu, ca venit public din bugetul consolidat al statului si ca atributie impusa Ministerului de Finante de catre Codul de procedura fiscala".
In acelasi document, ignorat in anul 2006 de presedintele Basescu, se mai acuza faptul ca "autorii ordonantei de urgenta nu au tinut seama de faptul ca Agentia pentru Fondul de Mediu nu dispune de personal calificat si structuri de specialitate in teritoriu care sa permita un control eficient asupra obligatiilor de plata inregistrate in ultimii ani de catre debitori".
Complicitatea lui Stolojan
Desi era imputernicit de Constitutie sa-si dea avizul pentru inceperea urmaririi penale in cazurile de fraude si mari fapte de coruptie comise de guvernanti, presedintele Romaniei a clasat denunturile referitoare la sistemul de favorizare a operatorilor economici de mediu.
Traian Basescu mai era sesizat si asupra "modificarii taxei de ambalaje introduse de producatorii si importatorii de bunuri ambalate, de la 0,5 lei/kg la 1 leu/kg, ce reprezinta o concurenta neloiala intre operatorii economici ce preiau transferul european de responsabilitate in gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje". Mai mult, s-a denuntat presedintelui Romaniei ca "plata anuala pentru ambalajele si anvelopele introduse pe piata constituie o forma de discriminare si o modalitate de concurenta neloiala, fata de ceilalti contribuabili, care isi platesc lunar obligatiile la Fondului de Mediu". In plus, se mai invedera sefului statului sa nu aprobe proiectul de lege in cauza, deoarece "precizarile din OUG, referitoare la modul de constituire a veniturilor Fondul sunt contradictorii, neclare, generand confuzii si intrepretari". Demersuri in zadar.
A fost sesizat si consilierul prezidential Theodor Stolojan, in data
de 15 februarie 2006 (petitia cu nr.4760, cu revenire in data de 6 aprilie 2006). Dupa ce i s-a prezentat cu lux de amanunte mecanismul fraudarii Fondului de Mediu, consilierul Stolojan era intrebat: "Dupa ce se vor prescrie datorii de zeci de milioane de euro, in urma dezinteresului pentru urmarirea debitelor agentilor rau platnici, cine va suporta
si cine va raspunde, in viitorul apropiat, de pierderile rezultate ca urmare a neachitarii taxelor de la Fondul de Mediu?". Si ministrul Justitiei de atunci a fost avertizat asupra aberatiilor din prevederile OUG si ale viitorei legi, prin petitia inregistrata la MJ cu nr.29.412/23 martie 2006. Nici Monica Macovei, la fel ca si Theodor Stolojan, nu a miscat insa vreun deget.
Devalizarea Fondului de Mediu
"Mafia sta pe masa
Guvernului Tariceanu", acuza Basescu in anul 2006. "Se dau OUG-uri in favoarea grupurilor de interese", mai avertiza presedintele tot in 2006 si 2007, sugerand ca cei din zona PNL ar fi beneficiarii acestor acte normative. Insa, acelasi presedinte Basescu nu a spus nici un cuvant despre OUG-ul Sulfinei Barbu sau despre modul in care s-a facut complice, impreuna cu ministrul PD, la fraudarea Fondului de Mediu.
Prezentam o parte din dosarul penal de la instanta suprema si din sesizarile oficiale trimise de directorul AFM, Gheorghe Ionel, catre presedintele Basescu, catre Theodor Stolojan in calitate de consilier prezidential, catre Curtea de Conturi si alte diverse comisii de specialitate din Parlamentul Romaniei, carora li s-a cerut si sesizarea DNA. In sesizarea adresata presedintelui Romaniei, inregistrata la Cotroceni cu nr.4760/15 februarie 2006, sunt descrise abuzurile in serviciu in dauna interesului public si posibilele fapte de coruptie comise de Sulfina Barbu, acuzata ca OUG nr. 196/2005 "deschide drumul devalizarii Fondului de Mediu". Inaltul functionar al Ministerului Mediului Gheorghe Ionel i-a denuntat presedintelui Basescu "fapte de mare coruptie si de atentat la siguranta financiara si de mediu a statului", precizandu-i ca OUG 196/2005 si legea fondului de mediu care i-a urmat au fost elaborate cu dedicatie, fiind impusa ministrului Sulfina Barbu de "anumite grupuri, formate din reprezentanti ai unor institutii, asociatii si mari agentii economice, cu interese economico-financiare de tip mafiot, care au intervenit si au influentat stoparea luarii unor decizii, in favoarea lor si detrimentul statului".
Razbunarea ministrului
Dupa ce directorul Administratiei Fondului de Mediu, economistul Gheorghe Ionel, l-a somat, prin raport de serviciu, pe ministrul Sulfina Barbu, asupra nenorocirilor pe care le-a planuit prin OUG 196/2005, inaltul functionar din Ministerul Mediului s-a trezit dat afara din institutie.
Constatand razbunarea ministrului Mediului, instanta l-a repus in functie, dar intre timp Sulfina Barbu a schimbat organigrama institutiei, astfel ca Gheorghe Ionel nu si-a putut relua postul. Dupa procesul de contencios administrativ, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia ramasa irevocabila a judecatorului Carmen Maria Ilie, a dispus reincadrarea in functie a reclamantului. Instanta a constatat in acelasi timp ca directorul AFM a actionat in baza si sub protectia legii avertizorului asupra faptelor de coruptie, denuntand fapte conforme cu realitatea. Ministrul Sulfina Barbu primea raportul cu nr.103.906/2 februarie 2006, in care i se aduceau la cunostinta faptul ca OUG 196/2006 a generat sistemul profiturilor mari, dar neinvestite in protectia mediului. "Prin modificarea taxei pentru ambalajele introduse pe piata nationala, se creeaza avantaje net superioare ONG-urilor carora li se aproba transferul de repsonsabilitate pentru gestionarea ambalajelor si deseurilor, cum este cazul ECOROM AMBALAJE, o organizatie non-profit. Aceasta incaseaza diverse sume pentru cantitatea totala de ambalaje introduse pe piata, in baza contractelor incheiate cu operatorii care fac importuri de bunuri ambalate. Acest lucru reprezinta o concurenta neloiala intre ONG-urile autorizate si Administratia Fondului de Mediu. Acestor ong-uri li se mai creaza posibilitatea obtinerii de profituri mari, care nu mai sunt investite in domeniul protectiei mediului si devin necontrolabile de catre autoritatea publica centrala de protectia mediului", se arata in raportul directorului AFM, musamalizat de ministrul Sulfina Barbu.
Afacerea deseurilor periculoase
Si afacerea ilicita a incinerarii deseurilor periculoase a fost prezentata ministrului Sulfina Barbu, la inceputul anului 2006, de catre reprezentantii Administratiei Fondului de Mediu. Sulfinei Barbu i se cerea socoteala pentru favorizarea, ca ministru, a "grupurilor de interese" care au reusit sa impuna abrogarea unor acte normative, care incomodau tocarea banului public: "Este extrem de interesant cum a ajuns pe masa Ministerului Mediului, apoi pe masa Guvernului si apoi s-a aprobat, cu temeiuri din vechea lege a Fondului de Mediu, acea HG 1862/2005. Aceasta prevede finantari din Fondul de Mediu pentru proiectul "Incinerarea deseurilor periculoase si sterilizarea deseurilor din activitati medicale, din 22 decembrie 2005, zi in care, tot de pe masa Guvernului a aparut OUG 196/2005, care abroga vechea lege a Fondului de Mediu".
In finalul sesizarii, ministrul Sulfina Barbu era intrebat: "De ce grupurile de interese, care conduc acum Fondul de Mediu, nu au oprit de la publicare in Monitorul Oficial, pana la 20 ianuarie 2006, aceasta HG, care este nula de drept ?"
Ignorarea avizelor cerute de lege
Fostului ministru Sulfina Barbu i se imputa faptul ca in operatiunea de elaborare a actelor normative pentru Fondul de Mediu a actionat cu premeditare, si nicidecum cu nestiinta. La 1 februarie 2006, conducerea Administratiei Fondului de Mediu a semnalat, direct, Sulfinei Barbu, ca "analiza etapelor din circuitul de avizare a initiativei legislative pentru modificarea Fondului de Mediu demonstreaza foarte clar ca a actionat din anumite cauze nelegale, partinitoare, pentru rezolvarea anumitor interese, ca in final sa se propuna un proiect de lege, la data de 19 decembrie 2005, transformat in OUG la 22 decembrie 2005". Este vorba de OUG care a fundamentat promovarea de catre ministrul Barbu a Legii nr.105/2006, aprobata cu ochii inchisi de presedintele Basescu. Se mai denunta atunci modul total ilegal in care s-a pus la cale aceasta afacere: "Proiectul OUG nr.196/2005, promovat si avizat de ministrul Barbu si transformat in lege cu ajutorului presedintelui Basescu, nu a fost avizat de ministrul de stat coordonator pentru activitate economica; de ministrul Muncii; de consiliul concurentei; de ministrul delegat pentru relatia cu Parlamentul; de Consiliul Economic si Social pentru stabilirea prevederilor fiscale (contributii, taxe, venituri)".
Direcţia Sanitar-Veterinară a ascuns o vulpe turbată din sectorul 5
O vulpe turbată era să răvăşească Bucureştiul. Animalul a intrat, anul trecut, în curtea unui bucureştean din sectorul 5 al Capitalei muşcându-i câinele. După ce a omorât-o, omul a dus cadavrul vulpii la laboratorul Direcţiei Sanitar-Veterinare Bucureşti .
Aici, specialiştii au constatat că vulpea este turbată. Conform procedurilor, în Capitală trebuiau să se aplice nişte măsuri draconice: pe o rază de trei kilometri de „focar” trebuia să se instituie o zonă de protecţie. În zonă se impunea uciderea câinilor fără stăpân.
În restul oraşului urma să se aplice interzicerea circulaţiei câinilor şi pisicilor, vaccinarea antirabică obligatorie a întregii populaţii de câini şi pisici, indiferent de rasă, proprietari sau condiţii de întreţinere. Zona de supraveghere, cu măsuri mai blânde, avea o rază de 30 de kilometri.
Dar, ca să nu fie nevoiţi să declare Capitala în carantină şi să omoare în zilele de Crăciun toţi câinii de pe străzi, medicii de la DSV Bucureşti au încercat să ascundă vulpea sub preş. Astfel, iniţial, vulpea turbată a fost pasată celor din Ilfov. „Ne-au întrebat telefonic dacă nu vrem noi vulpea şi să spunem că a fost găsită la noi. Li s-a răspuns că doar dacă se înţeleg cu cei din conducere putem lua noi vulpea” ne-au povestit medicii din Ilfov.
Contactat telefonic, directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare Bucureşti, Constantin Savu ne-a declarat: „Sunt în concediu medical, dar vă pot spune că în Bucureşti nu a existat şi nici nu există nici un caz de turbare. Vulpea a fost găsită la Ilfov în Măgurele“.
Este adevărat, vulpea turbată a fost găsită în Măgurele, dar nu în Ilfov ci pe strada cu acelaşi nume din sectorul 5 al Capitalei. Asta rezultă chiar din hârtia oficială trimisă de directorul Constantin Savu conducerii din Ilfov.
Potrivit adresei 34.537 din 7 decembrie 2007 „o vulpe suspectă de rabie a intrat în curtea lui Sălăgean Ion, domiciliat în Bucureşti, intrarea Bucureşti-Măgurele, nr. 101, sector 5, agresând câinele proprietarului.
Întrucât până la sosirea în zonă a echipajelor Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor ( instituţie aflată în subordinea municipalităţii - n.r.) animalul suspect (câinele - n.r.) a dispărut într-o direcţie necunoscută, directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare Ilfov, Veronica Brumar susţine că „vulpea turbată nu a fost găsită la noi în Ilfov. Nu am avut nici un caz de turbare în Măgurele. În urma atenţionării venite de la Bucureşti am luat toate măsurile impuse de legislaţia în vigoare. Vă stau la dispoziţie cu toate actele”.
Straniu este faptul că, în ciuda acestei adrese oficiale, reporterii Gândul n-au reuşit să găsească locuinţa lui Sălăgean Ion. Oricum, măsuri ar fi trebuit luate şi în Capitală pentru că un câine muşcat de o vulpe turbată poate parcurge într-o singură zi 100 de kilometri, sfâşiind tot ce prinde în jur.
Cum potrivit adresei directorului Savu câinele muşcat de vulpe a luat-o într-o direcţie necunoscută, este foarte posibil ca el să fi traversat Bucureştiul şi în drum să fi muşcat unul din cei 40.000 de câini comunitari, cum este la fel de posibil să fi ajuns într-un alt judeţ. De episodul vulpii turbate din sectorul 5 al Capitalei au ştiut chiar şi reprezentanţii autorităţilor publice locale, dar de frica măsurilor ce trebuiesc luate au preferat să arunce răspunderea la cei din Ilfov.
În Capitală, în urma episodului cu vulpea turbată găsită în sectorul 5, ANSVSA s-a mulţumit să dea doar un comunicat prin care să recomande vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân, cerându-le acestora să nu-şi lase animalele în afara curţilor iar câinii de pază să-i ţină legaţi. Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) a confirmat totuşi înmulţirea alarmantă a cazurilor de turbare la animalele domestice şi sălbatice. Statisticile oficiale ale ANSVSA arată că numai anul trecut au fost identificate 355 de animale turbate. Cele mai multe cazuri au fost confirmate la vulpi. Acestea au transmis turbarea la 111 câini, pisici şi vaci.
Aici, specialiştii au constatat că vulpea este turbată. Conform procedurilor, în Capitală trebuiau să se aplice nişte măsuri draconice: pe o rază de trei kilometri de „focar” trebuia să se instituie o zonă de protecţie. În zonă se impunea uciderea câinilor fără stăpân.
În restul oraşului urma să se aplice interzicerea circulaţiei câinilor şi pisicilor, vaccinarea antirabică obligatorie a întregii populaţii de câini şi pisici, indiferent de rasă, proprietari sau condiţii de întreţinere. Zona de supraveghere, cu măsuri mai blânde, avea o rază de 30 de kilometri.
Dar, ca să nu fie nevoiţi să declare Capitala în carantină şi să omoare în zilele de Crăciun toţi câinii de pe străzi, medicii de la DSV Bucureşti au încercat să ascundă vulpea sub preş. Astfel, iniţial, vulpea turbată a fost pasată celor din Ilfov. „Ne-au întrebat telefonic dacă nu vrem noi vulpea şi să spunem că a fost găsită la noi. Li s-a răspuns că doar dacă se înţeleg cu cei din conducere putem lua noi vulpea” ne-au povestit medicii din Ilfov.
Contactat telefonic, directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare Bucureşti, Constantin Savu ne-a declarat: „Sunt în concediu medical, dar vă pot spune că în Bucureşti nu a existat şi nici nu există nici un caz de turbare. Vulpea a fost găsită la Ilfov în Măgurele“.
Este adevărat, vulpea turbată a fost găsită în Măgurele, dar nu în Ilfov ci pe strada cu acelaşi nume din sectorul 5 al Capitalei. Asta rezultă chiar din hârtia oficială trimisă de directorul Constantin Savu conducerii din Ilfov.
Potrivit adresei 34.537 din 7 decembrie 2007 „o vulpe suspectă de rabie a intrat în curtea lui Sălăgean Ion, domiciliat în Bucureşti, intrarea Bucureşti-Măgurele, nr. 101, sector 5, agresând câinele proprietarului.
Întrucât până la sosirea în zonă a echipajelor Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor ( instituţie aflată în subordinea municipalităţii - n.r.) animalul suspect (câinele - n.r.) a dispărut într-o direcţie necunoscută, directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare Ilfov, Veronica Brumar susţine că „vulpea turbată nu a fost găsită la noi în Ilfov. Nu am avut nici un caz de turbare în Măgurele. În urma atenţionării venite de la Bucureşti am luat toate măsurile impuse de legislaţia în vigoare. Vă stau la dispoziţie cu toate actele”.
Straniu este faptul că, în ciuda acestei adrese oficiale, reporterii Gândul n-au reuşit să găsească locuinţa lui Sălăgean Ion. Oricum, măsuri ar fi trebuit luate şi în Capitală pentru că un câine muşcat de o vulpe turbată poate parcurge într-o singură zi 100 de kilometri, sfâşiind tot ce prinde în jur.
Cum potrivit adresei directorului Savu câinele muşcat de vulpe a luat-o într-o direcţie necunoscută, este foarte posibil ca el să fi traversat Bucureştiul şi în drum să fi muşcat unul din cei 40.000 de câini comunitari, cum este la fel de posibil să fi ajuns într-un alt judeţ. De episodul vulpii turbate din sectorul 5 al Capitalei au ştiut chiar şi reprezentanţii autorităţilor publice locale, dar de frica măsurilor ce trebuiesc luate au preferat să arunce răspunderea la cei din Ilfov.
În Capitală, în urma episodului cu vulpea turbată găsită în sectorul 5, ANSVSA s-a mulţumit să dea doar un comunicat prin care să recomande vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân, cerându-le acestora să nu-şi lase animalele în afara curţilor iar câinii de pază să-i ţină legaţi. Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) a confirmat totuşi înmulţirea alarmantă a cazurilor de turbare la animalele domestice şi sălbatice. Statisticile oficiale ale ANSVSA arată că numai anul trecut au fost identificate 355 de animale turbate. Cele mai multe cazuri au fost confirmate la vulpi. Acestea au transmis turbarea la 111 câini, pisici şi vaci.
Rectorii poliţiştilor şi militarilor, îngropaţi în bani, case şi terenuri
Şefii şcolilor de poliţie şi armată se pot mândri cu averi de invidiat, strânse în ultimii ani. De la case şi maşini, la terenuri în zone de lux, rectorii comandanţi şi-au făcut plinul, la toate capitolele.
Conform declaraţiei de avere pe anul 2006, Costică Voicu, rectorul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti, deţine patru terenuri intravilane, în Snagov, Corbeanca, Voluntari şi Berevoieşti, o maşină, un apartament în Capitală şi o casă de vacanţă, pe care şi-a construit-o în anul 2001.
Voicu, remunerat anual cu aproape 200.000 de lei, are, de asemenea, patru conturi bancare, ce depăşesc, în total, 65.000 de lei. Omologii săi de la armată nu s-au lăsat, nici ei, mai prejos. Doru Gheorghe Safta, rectorul Academiei Tehnice
Militare din Bucureşti, este proprietarul a două terenuri, unul, de 5.200 metri pătraţi, în judeţul Sibiu şi unul de 2,85 hectare, în judeţul Ialomiţa, patru apartamente, dintre care unul în buricul Capitalei şi două maşini, încasând un salariu anual de peste 30.666 de lei.
La rându-i, Mircea Mureşan, rectorul Universităţii Naţionale de Apărare, „Carol I” din Bucureşti, deţine, împreună cu soţia, trei terenuri, dintre care două au fost cumpărate anul trecut, un apartament şi două maşini. În anul 2006, rectorul, remunerat anual cu 141.000 de lei, şi-a ridicat şi o casă în Cluj, ce are o valoare de impozitare de 220.000 de lei şi a contractat două credite bancare ce se situează în jurul a 89.000 de lei.
În ceea ce priveşte Academia Naţională de Informaţii, declaraţiile de avere sunt practic, secretizate, potrivit lui Marius Bercaru, purtătorul de cuvânt al SRI, acest lucru fiind explicat prin faptul că „acestea nu intră sub incidenţa Legii Agenţiei Naţionale de Integritate, deoarece rectorii sunt şefi de unitate, nu de instituţie ( n.r. - ?!) şi pot reintra, oricând, în operativ”.
Lucrurile nu merg mai prost nici pentru universitarii şefi din civilie. De exemplu, Cornel Panait, rectorul Universităţii Maritime din Constanţa deţine, împreună cu soţia, două terenuri intravilane, unul în Năvodari şi unul în Agigea, cinci apartamente, trei case şi o vilă. De asemenea, Panait mai deţine 12 depozite
bancare în valoare de peste 240.000 de lei, 4 conturi cumulând 132.000 de lei şi fonduri de 93.000 de lei
Conform declaraţiei de avere pe anul 2006, Costică Voicu, rectorul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti, deţine patru terenuri intravilane, în Snagov, Corbeanca, Voluntari şi Berevoieşti, o maşină, un apartament în Capitală şi o casă de vacanţă, pe care şi-a construit-o în anul 2001.
Voicu, remunerat anual cu aproape 200.000 de lei, are, de asemenea, patru conturi bancare, ce depăşesc, în total, 65.000 de lei. Omologii săi de la armată nu s-au lăsat, nici ei, mai prejos. Doru Gheorghe Safta, rectorul Academiei Tehnice
Militare din Bucureşti, este proprietarul a două terenuri, unul, de 5.200 metri pătraţi, în judeţul Sibiu şi unul de 2,85 hectare, în judeţul Ialomiţa, patru apartamente, dintre care unul în buricul Capitalei şi două maşini, încasând un salariu anual de peste 30.666 de lei.
La rându-i, Mircea Mureşan, rectorul Universităţii Naţionale de Apărare, „Carol I” din Bucureşti, deţine, împreună cu soţia, trei terenuri, dintre care două au fost cumpărate anul trecut, un apartament şi două maşini. În anul 2006, rectorul, remunerat anual cu 141.000 de lei, şi-a ridicat şi o casă în Cluj, ce are o valoare de impozitare de 220.000 de lei şi a contractat două credite bancare ce se situează în jurul a 89.000 de lei.
În ceea ce priveşte Academia Naţională de Informaţii, declaraţiile de avere sunt practic, secretizate, potrivit lui Marius Bercaru, purtătorul de cuvânt al SRI, acest lucru fiind explicat prin faptul că „acestea nu intră sub incidenţa Legii Agenţiei Naţionale de Integritate, deoarece rectorii sunt şefi de unitate, nu de instituţie ( n.r. - ?!) şi pot reintra, oricând, în operativ”.
Lucrurile nu merg mai prost nici pentru universitarii şefi din civilie. De exemplu, Cornel Panait, rectorul Universităţii Maritime din Constanţa deţine, împreună cu soţia, două terenuri intravilane, unul în Năvodari şi unul în Agigea, cinci apartamente, trei case şi o vilă. De asemenea, Panait mai deţine 12 depozite
bancare în valoare de peste 240.000 de lei, 4 conturi cumulând 132.000 de lei şi fonduri de 93.000 de lei
Guvernatorul Deltei a lasat Rezervatia prada vinatorii
Hotarele Rezervatiei „Delta Dunarii” au fost astfel croite de catre guvernatorul Deltei incit jumatate din suprafata sa fie lasata la dispozitia vinatorilor. Ministrul Mediului a interzis vinatoarea cind a aflat.
Guvernatorul Deltei Dunarii, Paul Cononov, a redus din condei zona protejata de catre UNESCO a Rezervatiei „Delta Dunarii“, de la 550 de mii la 300 de mii de hectare. Pe restul, Ministerul Agriculturii s-a grabit sa infiinteze fonduri de vinatoare. Aceasta a fost ultima batalie in razboiul dintre vinatori si ecologisti inainte ca ministrul Mediului sa ceara expres, saptamina trecuta, interzicerea vinatorii pe intregul teritoriu al Deltei.
Delta a intrat in 1991 in patrimoniul universal UNESCO, statut care ar fi trebuit sa insemne interzicerea vinatorii, dar incercarile in acest sens nu s-au materializat. Insa din 2006, Legea vinatorii a interzis in mod expres vinatoarea in zonele protejate. Raspunsul Administratiei Deltei Dunarii, condusa de Paul Cononov, a fost intocmirea unei harti in care zona protejata de UNESCO se intinde pe ceva mai mult de jumatate din suprafata Deltei Dunarii. Pe baza acestei harti, Ministerul Agriculturii a constituit, in mod legal
, 18 fonduri de vinatoare, dispuse de jur-imprejurul zonei considerate protejata.
Totusi, atit Institutul National de Cercetare si Dezvoltare al Deltei Dunarii, cit si Ministerul Mediului sustin ca toata suprafata Deltei ar trebui sa fie zona protejata. De asemenea, pe site-ul UNESCO, Delta figureaza ca arie protejata pe toate cele 550.000 de hectare. In plus
, toata suprafata Deltei este declarata Arie de protectie speciala avifaunistica, intrind in Reteaua ariilor protejate international NATURA 2000.
Cu toate acestea, Cononov sustine in continuare ca varianta sa este cea buna. „Culturile agricole si batatura oamenilor nu pot fi patrimoniu UNESCO. Datele de pe site-ul organizatiei sint gresite”, sustine Paul Cononov. Intrebat ce inseamna ca o zona este patrimoniu UNESCO, guvernatorul a declarat: „In siturile care sint patrimoniu mondial UNESCO nu pot exista fonduri de vinatoare”. Ministrul Mediului, Korodi Attila, a cerut saptamina trecuta interzicerea vinatorii in Delta si inca il cauta pe Paul Cononov pentru explicatii. Korodi sugereaza ca nici macar nu ar fi vazut inca harta lui Cononov.
„Am cerut ministrului Agriculturii sa se interzica vinatoarea in Delta. Conform legii, in zonele protejate nu se poate vina. In ceea ce priveste statutul Deltei Dunarii, nu stiu ce harta a intocmit guvernatorul Deltei. De patru zile i-am cerut aceasta harta. Inca nu am primit nici un raspuns”, a declarat Korodi Attila. Specialistii din cadrul Departamentului de Biodiversitate al Ministerului Mediului insista insa intr-o nota remisa redactiei Cotidianul ca toata suprafata Deltei Dunarii este desemnata sit al patrimoniului natural
universal sub patrimoniul UNESCO.
Si reprezentantii Ministerului Agriculturii au admis ca, daca Rezervatia Biosferei „Delta Dunarii“ este patrimoniu UNESCO sau este arie protejata NATURA 2000, aceasta trebuie exclusa de pe harta vinatorii. „Daca intreaga Delta este patrimoniu UNESCO, atunci, potrivit legii, vinatoarea nu se va mai practica acolo”, a declarat Daniel Dicu, directorul Directiei de Management
Cinegetic din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Acesta precizeaza insa ca documentul pe baza caruia s-au constituit fondurile actuale de vinatoare il reprezinta harta lui Paul Cononov.
Pe de alta parte, vinatorii sustin ca interzicerea vinatorii in toata Delta va afecta ecosistemul. „Pradatorii precum vulpea si sacalul se inmultesc foarte repede si fac ravagii in cuiburile pasarilor. Interzicerea vinarii va afecta ecosistemul. Este a treia incercare de interzicere a vinatorii in Delta. Acum patru ani s-a invocat motivul ocrotirii pasarilor. Acum doi ani, problema a fost aparitia gripei aviare. Acum vor sa elimine fondurile de vinatoare, pentru a-i indeparta pe administratorii actuali, dupa care vor reveni asupra deciziei. Si in acest fel, alte asociatii de vinatoare vor dobindi fondurile spre gestionare”, sustine Nicolae Selaru, presedintele Asociatiei Generale a Vinatorilor si Pescarilor din Romania.
Potrivit legislatiei internationale, in Rezervatie pot fi efectuate numai activitati traditionale, astfel incit s-a stabilit ca in zona asa-numita tampon sa se poata pescui si vina numai traditional. Totusi, vinatoarea s-a practicat in mod masiv, in ciuda a doua tentative de intrerupere. Prima s-a intimplat in 2003, la dispozitia Guvernului, dar vinatorii au avut cistig de cauza.
In 2004, autoritatile au emis un ordin prin care s-au stabilit cotele de vinatoare la 4.600 de giste salbatice, 9.200 girlite, 3.800 de lisite, 3.020 de fazani si 23.150 de rate salbatice. In anul urmator, gripa aviara a salvat pasarile si animalele de vinatori pentru doua saptamini, insa in 2006 si 2007 s-a vinat din nou.
*
Masacru in stil
italian
Cel mai scandalos episod de vinatoare in Delta s-a intimplat in 2004, cind Garda de Mediu a constatat ca AJVPS Tulcea a emis 68 de autorizatii ilegale de vinatoare.
De respectivele autorizatii au beneficiat citeva grupuri de vinatori veniti din Italia, care au nimicit in citeva ore zeci de mii de rate si de giste salbatice. Marin Sultan, directorul AJVPS Tulcea, la acea vreme, a declarat ca nu a incalcat legea cind a emis autorizatiile de vinatoare.
Guvernatorul Deltei Dunarii, Paul Cononov, a redus din condei zona protejata de catre UNESCO a Rezervatiei „Delta Dunarii“, de la 550 de mii la 300 de mii de hectare. Pe restul, Ministerul Agriculturii s-a grabit sa infiinteze fonduri de vinatoare. Aceasta a fost ultima batalie in razboiul dintre vinatori si ecologisti inainte ca ministrul Mediului sa ceara expres, saptamina trecuta, interzicerea vinatorii pe intregul teritoriu al Deltei.
Delta a intrat in 1991 in patrimoniul universal UNESCO, statut care ar fi trebuit sa insemne interzicerea vinatorii, dar incercarile in acest sens nu s-au materializat. Insa din 2006, Legea vinatorii a interzis in mod expres vinatoarea in zonele protejate. Raspunsul Administratiei Deltei Dunarii, condusa de Paul Cononov, a fost intocmirea unei harti in care zona protejata de UNESCO se intinde pe ceva mai mult de jumatate din suprafata Deltei Dunarii. Pe baza acestei harti, Ministerul Agriculturii a constituit, in mod legal
, 18 fonduri de vinatoare, dispuse de jur-imprejurul zonei considerate protejata.
Totusi, atit Institutul National de Cercetare si Dezvoltare al Deltei Dunarii, cit si Ministerul Mediului sustin ca toata suprafata Deltei ar trebui sa fie zona protejata. De asemenea, pe site-ul UNESCO, Delta figureaza ca arie protejata pe toate cele 550.000 de hectare. In plus
, toata suprafata Deltei este declarata Arie de protectie speciala avifaunistica, intrind in Reteaua ariilor protejate international NATURA 2000.
Cu toate acestea, Cononov sustine in continuare ca varianta sa este cea buna. „Culturile agricole si batatura oamenilor nu pot fi patrimoniu UNESCO. Datele de pe site-ul organizatiei sint gresite”, sustine Paul Cononov. Intrebat ce inseamna ca o zona este patrimoniu UNESCO, guvernatorul a declarat: „In siturile care sint patrimoniu mondial UNESCO nu pot exista fonduri de vinatoare”. Ministrul Mediului, Korodi Attila, a cerut saptamina trecuta interzicerea vinatorii in Delta si inca il cauta pe Paul Cononov pentru explicatii. Korodi sugereaza ca nici macar nu ar fi vazut inca harta lui Cononov.
„Am cerut ministrului Agriculturii sa se interzica vinatoarea in Delta. Conform legii, in zonele protejate nu se poate vina. In ceea ce priveste statutul Deltei Dunarii, nu stiu ce harta a intocmit guvernatorul Deltei. De patru zile i-am cerut aceasta harta. Inca nu am primit nici un raspuns”, a declarat Korodi Attila. Specialistii din cadrul Departamentului de Biodiversitate al Ministerului Mediului insista insa intr-o nota remisa redactiei Cotidianul ca toata suprafata Deltei Dunarii este desemnata sit al patrimoniului natural
universal sub patrimoniul UNESCO.
Si reprezentantii Ministerului Agriculturii au admis ca, daca Rezervatia Biosferei „Delta Dunarii“ este patrimoniu UNESCO sau este arie protejata NATURA 2000, aceasta trebuie exclusa de pe harta vinatorii. „Daca intreaga Delta este patrimoniu UNESCO, atunci, potrivit legii, vinatoarea nu se va mai practica acolo”, a declarat Daniel Dicu, directorul Directiei de Management
Cinegetic din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Acesta precizeaza insa ca documentul pe baza caruia s-au constituit fondurile actuale de vinatoare il reprezinta harta lui Paul Cononov.
Pe de alta parte, vinatorii sustin ca interzicerea vinatorii in toata Delta va afecta ecosistemul. „Pradatorii precum vulpea si sacalul se inmultesc foarte repede si fac ravagii in cuiburile pasarilor. Interzicerea vinarii va afecta ecosistemul. Este a treia incercare de interzicere a vinatorii in Delta. Acum patru ani s-a invocat motivul ocrotirii pasarilor. Acum doi ani, problema a fost aparitia gripei aviare. Acum vor sa elimine fondurile de vinatoare, pentru a-i indeparta pe administratorii actuali, dupa care vor reveni asupra deciziei. Si in acest fel, alte asociatii de vinatoare vor dobindi fondurile spre gestionare”, sustine Nicolae Selaru, presedintele Asociatiei Generale a Vinatorilor si Pescarilor din Romania.
Potrivit legislatiei internationale, in Rezervatie pot fi efectuate numai activitati traditionale, astfel incit s-a stabilit ca in zona asa-numita tampon sa se poata pescui si vina numai traditional. Totusi, vinatoarea s-a practicat in mod masiv, in ciuda a doua tentative de intrerupere. Prima s-a intimplat in 2003, la dispozitia Guvernului, dar vinatorii au avut cistig de cauza.
In 2004, autoritatile au emis un ordin prin care s-au stabilit cotele de vinatoare la 4.600 de giste salbatice, 9.200 girlite, 3.800 de lisite, 3.020 de fazani si 23.150 de rate salbatice. In anul urmator, gripa aviara a salvat pasarile si animalele de vinatori pentru doua saptamini, insa in 2006 si 2007 s-a vinat din nou.
*
Masacru in stil
italian
Cel mai scandalos episod de vinatoare in Delta s-a intimplat in 2004, cind Garda de Mediu a constatat ca AJVPS Tulcea a emis 68 de autorizatii ilegale de vinatoare.
De respectivele autorizatii au beneficiat citeva grupuri de vinatori veniti din Italia, care au nimicit in citeva ore zeci de mii de rate si de giste salbatice. Marin Sultan, directorul AJVPS Tulcea, la acea vreme, a declarat ca nu a incalcat legea cind a emis autorizatiile de vinatoare.
Populismul umflă preţul gazului
În timp ce ţările vecine au ştiut să-şi negocieze cu Rusia aprovizionarea cu energie, România a pierdut pasul .
Populismul ridicat la rang de politică de stat păgubeşte România, care riscă să iasă cu totul de pe harta energetică a Europei.
În timp ce Bucureştiul s-a pus de-a curmezişul Rusiei, speculând sensibilităţile trecutului, ţări confruntate cu acelaşi tip de probleme şi cu o poziţie geostrategică mai puţin favorizată decât România au reuşit prin politici mai pragmatice să se aprovizioneze cu gaz şi petrol ruseşti la preţuri avantajoase pentru cetăţenii lor.
România încă ar mai putea să fie distribuitor atât pentru hidrocarburile din Rusia, cât şi din statele din Asia Centrală, dar nu dă semne că e conştientă de acest avantaj şi mizează totul pe proiectul Nabucco.
Bulgaria, Grecia şi Serbia au ştiut să speculeze, şi în avantajul lor, dorinţa Rusiei de
a-şi extinde reţelele de distribuţie a hidrocarburilor spre Europa Centrală şi de Sud. Guvernul bulgar s-a alăturat, săptămâna trecută, proiectului ruso-italian South Stream. Deşi parte şi la cel concurent, susţinut de Uniunea Europeană şi Statele Unite (Nabucco), Bulgaria nu a fost sancţionată de Bruxelles pentru demersul său.
România ar mai avea 10% şanse, dat fiind că rutele
South Stream se negociază încă. Cu o capacitate de transport anuală de 30 miliarde de metri cubi de gaz, conducta South Stream va trece pe sub Marea Neagră, va intra în Europa prin Bulgaria, iar de acolo se va îndrepta către Italia, prin Grecia sau România, Ungaria şi Austria. Deoarece Bucureştiul nu s-a arătat interesat, pe final au intrat sârbii în joc.
Vecinele noastre, mai pragmatice
Dacă Moscova doreşte acum să dea o lovitură mortală proiectului concurent, traseul optim ar fi cel care se bifurcă din Bulgaria spre România, Ungaria Cehia, Italia, Austria şi Serbia, adică exact ruta pe care ar fi urmat-o şi Nabucco. Nici celelalte state central-europene nu s-au ferit de cooperarea economică cu Rusia, dacă aceasta s-a dovedit a fi avantajoasă.
În Cehia, de pildă, firma
de gaze naturale Vemex a semnat un contract cu Gazexport, o unitate a Gazprom, pentru livrarea de gaze naturale. Şi în Estonia, Letonia, Lituania – ţări care au şi în prezent o relaţie politică dificilă cu Moscova – Gazprom intenţionează să construiască un depozit de gaze naturale
. Caută însă şi rute alternative pentru conducte, pentru a evita dependenţa de tranzitul tradiţional din aceste state.
În Ungaria, Gazprom a câştigat acţiuni ale companiilor de gaze naturale şi de energie, în 2006, în schimbul acordării companiei germane E.ON a unei părţi din terenurile Yuzhno-Russkoye din Serbia. Gazprom şi ungarul MOL au format o companie care să studieze o eventuală expansiune a conductei de gaze
Blue Stream, care duce gazul din Rusia în nordul Turciei. Cât priveşte Grecia, preşedintele Putin a anunţat că Atena este şi ea interesată să participe la construcţia South Stream şi este parte şi la oleoductul Burgas-Alexandopolis.
Ce şanse mai are Nabucco?
Deşi Uniunea Europeană susţine că gazoductul Nabucco face parte din strategia de securitate
energetică neatârnată Rusiei, analiştii economici susţin că realizarea magistralei South Stream scade considerabil şansele proiectului european. Costurile acestui gazoduct, cu o lungime de 3.300 kilometri, se ridică la aproximativ 4,6 miliarde de euro.
Dacă lucrările ar începe în acest an, ar fi operaţional în 2011 şi ar urma să transporte gaze naturale din Azerbaidjan şi Kazahstan, traversând Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria, până în Austria. Analiştii susţin că doar cu gazul azer şi kazah proiectul nu este rentabil economic. UE încearcă să atragă şi Iranul, dar se loveşte de embargoul american.
Expertul american Steve LeVine, corespondent pe probleme energetice pentru "The Wall Street Journal" şi "The New York Times", a declarat pentru NewsIn că, după ce Bulgaria şi Serbia au bătut palma cu Rusia pentru South Stream, proiectul Nabucco a primit o lovitură serioasă. "N-aş spune că Nabucco e mort, dar este branşat la aparate", a subliniat
LeVine.
Populismul ridicat la rang de politică de stat păgubeşte România, care riscă să iasă cu totul de pe harta energetică a Europei.
În timp ce Bucureştiul s-a pus de-a curmezişul Rusiei, speculând sensibilităţile trecutului, ţări confruntate cu acelaşi tip de probleme şi cu o poziţie geostrategică mai puţin favorizată decât România au reuşit prin politici mai pragmatice să se aprovizioneze cu gaz şi petrol ruseşti la preţuri avantajoase pentru cetăţenii lor.
România încă ar mai putea să fie distribuitor atât pentru hidrocarburile din Rusia, cât şi din statele din Asia Centrală, dar nu dă semne că e conştientă de acest avantaj şi mizează totul pe proiectul Nabucco.
Bulgaria, Grecia şi Serbia au ştiut să speculeze, şi în avantajul lor, dorinţa Rusiei de
a-şi extinde reţelele de distribuţie a hidrocarburilor spre Europa Centrală şi de Sud. Guvernul bulgar s-a alăturat, săptămâna trecută, proiectului ruso-italian South Stream. Deşi parte şi la cel concurent, susţinut de Uniunea Europeană şi Statele Unite (Nabucco), Bulgaria nu a fost sancţionată de Bruxelles pentru demersul său.
România ar mai avea 10% şanse, dat fiind că rutele
South Stream se negociază încă. Cu o capacitate de transport anuală de 30 miliarde de metri cubi de gaz, conducta South Stream va trece pe sub Marea Neagră, va intra în Europa prin Bulgaria, iar de acolo se va îndrepta către Italia, prin Grecia sau România, Ungaria şi Austria. Deoarece Bucureştiul nu s-a arătat interesat, pe final au intrat sârbii în joc.
Vecinele noastre, mai pragmatice
Dacă Moscova doreşte acum să dea o lovitură mortală proiectului concurent, traseul optim ar fi cel care se bifurcă din Bulgaria spre România, Ungaria Cehia, Italia, Austria şi Serbia, adică exact ruta pe care ar fi urmat-o şi Nabucco. Nici celelalte state central-europene nu s-au ferit de cooperarea economică cu Rusia, dacă aceasta s-a dovedit a fi avantajoasă.
În Cehia, de pildă, firma
de gaze naturale Vemex a semnat un contract cu Gazexport, o unitate a Gazprom, pentru livrarea de gaze naturale. Şi în Estonia, Letonia, Lituania – ţări care au şi în prezent o relaţie politică dificilă cu Moscova – Gazprom intenţionează să construiască un depozit de gaze naturale
. Caută însă şi rute alternative pentru conducte, pentru a evita dependenţa de tranzitul tradiţional din aceste state.
În Ungaria, Gazprom a câştigat acţiuni ale companiilor de gaze naturale şi de energie, în 2006, în schimbul acordării companiei germane E.ON a unei părţi din terenurile Yuzhno-Russkoye din Serbia. Gazprom şi ungarul MOL au format o companie care să studieze o eventuală expansiune a conductei de gaze
Blue Stream, care duce gazul din Rusia în nordul Turciei. Cât priveşte Grecia, preşedintele Putin a anunţat că Atena este şi ea interesată să participe la construcţia South Stream şi este parte şi la oleoductul Burgas-Alexandopolis.
Ce şanse mai are Nabucco?
Deşi Uniunea Europeană susţine că gazoductul Nabucco face parte din strategia de securitate
energetică neatârnată Rusiei, analiştii economici susţin că realizarea magistralei South Stream scade considerabil şansele proiectului european. Costurile acestui gazoduct, cu o lungime de 3.300 kilometri, se ridică la aproximativ 4,6 miliarde de euro.
Dacă lucrările ar începe în acest an, ar fi operaţional în 2011 şi ar urma să transporte gaze naturale din Azerbaidjan şi Kazahstan, traversând Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria, până în Austria. Analiştii susţin că doar cu gazul azer şi kazah proiectul nu este rentabil economic. UE încearcă să atragă şi Iranul, dar se loveşte de embargoul american.
Expertul american Steve LeVine, corespondent pe probleme energetice pentru "The Wall Street Journal" şi "The New York Times", a declarat pentru NewsIn că, după ce Bulgaria şi Serbia au bătut palma cu Rusia pentru South Stream, proiectul Nabucco a primit o lovitură serioasă. "N-aş spune că Nabucco e mort, dar este branşat la aparate", a subliniat
LeVine.
Eva Longoria: Ştiu să gătesc. Citesc reţete
Când vine vorba de romantism, francezii sunt neîntrecuţi în surprize. Mai ales dacă au de spălat şi ceva păcate. Soţul frumoasei „neveste disperate” Eva Longoria nu face excepţie. După presupusa relaţie cu modelul francez Alexandra Paressant, baschetbalistul Tony Parker vrea să îşi impresioneze soţia cum ştie mai bine.
Aşa că, în cea mai romantică zi din an, de Sfântul Valentin, Parker îi pregăteşte o surpriză de proporţii soţiei sale. Tot ce ştie actriţa despre acest lucru este că nu are voie să îşi facă niciun plan în acea zi. „Tony a plănuit ceva de Sfântul Valentin. Mi-a spus să nu plănuiesc nimic. Ne-am promis unul altuia să nu ne oferim alte cadouri
, dar probabil este vorba despre o cină romantică. Am un soţ foarte bun – mi-a cumpărat încălţăminte de la Christian Louboutin şi o brăţară cu diamante de Crăciun”, a declarat vedeta.
Eva, care şi-a deschis recent un restaurant în Los Angeles, mai spune că ea şi Tony petrec foarte mult timp, gătind unul pentru celălalt. „Tony şi cu mine avem parte de cine minunate. Gătesc mult, în special din cărţile franţuzeşti. Ne place foarte mult să mâncăm, şi eu chiar sunt o femeie de casă. Motto-ul meu este: dacă ştii să citeşti, poţi să găteşti. Aşa că reuşesc să fac orice reţetă”, a mai spus actriţa.
Aşa că, în cea mai romantică zi din an, de Sfântul Valentin, Parker îi pregăteşte o surpriză de proporţii soţiei sale. Tot ce ştie actriţa despre acest lucru este că nu are voie să îşi facă niciun plan în acea zi. „Tony a plănuit ceva de Sfântul Valentin. Mi-a spus să nu plănuiesc nimic. Ne-am promis unul altuia să nu ne oferim alte cadouri
, dar probabil este vorba despre o cină romantică. Am un soţ foarte bun – mi-a cumpărat încălţăminte de la Christian Louboutin şi o brăţară cu diamante de Crăciun”, a declarat vedeta.
Eva, care şi-a deschis recent un restaurant în Los Angeles, mai spune că ea şi Tony petrec foarte mult timp, gătind unul pentru celălalt. „Tony şi cu mine avem parte de cine minunate. Gătesc mult, în special din cărţile franţuzeşti. Ne place foarte mult să mâncăm, şi eu chiar sunt o femeie de casă. Motto-ul meu este: dacă ştii să citeşti, poţi să găteşti. Aşa că reuşesc să fac orice reţetă”, a mai spus actriţa.
Heath Ledger, accident sau sinucidere?
Actorul Heath Ledger (28 de ani) a fost găsit mort ieri după-amiază într-o reşedinţă din Manhattan unde locuia temporar. Cadavrul a fost descoperit de menajeră, întors cu faţa în jos pe pat.
Ledger avea probleme cu dependenţa de droguri (în special, heroină), fiind internat anul trecut la dezintoxicare
. Alături de cadavrul său, au fost descoperite somnifere, însă unele dintre acestea nu îi fuseseră prescrise de doctori.
Conform unor surse din anturajul actorului, starea acestuia s-a înrăutăţit considerabil după despărţirea de soţia sa, actriţa Michelle Williams, cu care are o fiică în vârstă de 2 ani. Michelle l-a părăsit din cauza dependenţei sale de droguri, după ce a încercat în repetate rânduri să-l convingă să renunţe.
Ledger a fost distrus de divorţ, devenind din ce în ce mai interiorizat şi deprimat. Separarea de fiica sa, Mathilda, pe care o adora, a fost o lovitură şi mai mare şi l-a determinat să se mute la New York, pentru a fi mai aproape de copil.
Posibilitatea unei crime a fost exclusă de poliţişti, aceştia rămânând să decidă dacă a fost vorba de o sinucidere sau de o supradoză accidentală.
Ledger avea probleme cu dependenţa de droguri (în special, heroină), fiind internat anul trecut la dezintoxicare
. Alături de cadavrul său, au fost descoperite somnifere, însă unele dintre acestea nu îi fuseseră prescrise de doctori.
Conform unor surse din anturajul actorului, starea acestuia s-a înrăutăţit considerabil după despărţirea de soţia sa, actriţa Michelle Williams, cu care are o fiică în vârstă de 2 ani. Michelle l-a părăsit din cauza dependenţei sale de droguri, după ce a încercat în repetate rânduri să-l convingă să renunţe.
Ledger a fost distrus de divorţ, devenind din ce în ce mai interiorizat şi deprimat. Separarea de fiica sa, Mathilda, pe care o adora, a fost o lovitură şi mai mare şi l-a determinat să se mute la New York, pentru a fi mai aproape de copil.
Posibilitatea unei crime a fost exclusă de poliţişti, aceştia rămânând să decidă dacă a fost vorba de o sinucidere sau de o supradoză accidentală.
Monica Columbeanu si Iulia Albu, «una mai toanta decat cealalta»
Asa-zisul “scandal” intre Monica si sotia pantofarului Mihai Albu ia amploare, de vina fiind presa care nu ingroapa odata si odata securea razboiului, dar si cele doua rivale care nu inceteaza sa faca declaratii referitoare la relatia dintre ele.
Mai nou, Iulia a incercat sa clarifice situatia, dar mai rau a facut atunci cand intr-o emisiune de mare audienta a spus, in direct, ca ea si Monica sunt “doua toante”, care se dau in spectacol in fata camerei de filmat. Chiar daca intentia clara era aceea de a se referi la doamna Columbeanu, Iulia a incercat in zadar sa salveze situatia si s-a pus si ea in aceeasi categorie. “Noi nu am mers niciodata la cumparaturi, asa cum s-a vazut in reality show-ul Monicai. Ea era cea care venea la sotul meu la magazin si presupun ca era interesant sa vada oamenii la televizor doua, o blonda si o bruneta, care este... una mai toanta decat cealalta”, a spus Iulia Albu, printre zambete. Cu ceva timp in urma, despre cele doua domnite toata lumea credea ca sunt bune prietene, mai ales ca nici una dintre ele nu dispune de un numar-record de cunostinte apropiate. Intre timp, ba una, ba cealalta a avut grija sa clarifice aspectul si a sustinut sus si tare despre cealalta ca “este doar o cunostinta, nu prietena”. Nu se stie care este marul discordiei si de ce s-a ajuns la o asemenea “renegare” a uneia de catre cealalta, dar in curand am putea asista la paruieli publice, in joc intrand podoaba capilara marca Albu in stanga ringului si pleata marca Columbeanu in coltul opus. Fiti pe faza, ca poate ratati “toanta” invingatoare!
Mai nou, Iulia a incercat sa clarifice situatia, dar mai rau a facut atunci cand intr-o emisiune de mare audienta a spus, in direct, ca ea si Monica sunt “doua toante”, care se dau in spectacol in fata camerei de filmat. Chiar daca intentia clara era aceea de a se referi la doamna Columbeanu, Iulia a incercat in zadar sa salveze situatia si s-a pus si ea in aceeasi categorie. “Noi nu am mers niciodata la cumparaturi, asa cum s-a vazut in reality show-ul Monicai. Ea era cea care venea la sotul meu la magazin si presupun ca era interesant sa vada oamenii la televizor doua, o blonda si o bruneta, care este... una mai toanta decat cealalta”, a spus Iulia Albu, printre zambete. Cu ceva timp in urma, despre cele doua domnite toata lumea credea ca sunt bune prietene, mai ales ca nici una dintre ele nu dispune de un numar-record de cunostinte apropiate. Intre timp, ba una, ba cealalta a avut grija sa clarifice aspectul si a sustinut sus si tare despre cealalta ca “este doar o cunostinta, nu prietena”. Nu se stie care este marul discordiei si de ce s-a ajuns la o asemenea “renegare” a uneia de catre cealalta, dar in curand am putea asista la paruieli publice, in joc intrand podoaba capilara marca Albu in stanga ringului si pleata marca Columbeanu in coltul opus. Fiti pe faza, ca poate ratati “toanta” invingatoare!
Cica face cura de raci ca sa fie viril
In fiecare saptamina, miliardarul Cristian Tintareanu isi procura languste, raci si scoici, de la un prieten care i le aduce proaspete si aromate de peste hotare. Omul de afaceri spune ca in faimoasa-i vila se consuma nu mai putin de doua lazi cu asemenea trufandale odata la sapte zile si este de parere ca racii, preparati dupa anumite retete care contin ierburi aromate, sint unele dintre cele mai bune afrodisiace din lume. In conditiile acestea, nu mai stim ce sa luam in serios. Ba spune ca e atit de anchilozat, incit nu se poate apleca sa se incalte, ba ca si-a imbunatatit serios performantele sexuale
. Probabil ca dieta
minunata pe baza de raci si languste il va ajuta sa le raspunda mai mult decit onorabil apetisantelor thailandeze al caror masaj binefacator ii dezmorteste oasele si poftele.
. Probabil ca dieta
minunata pe baza de raci si languste il va ajuta sa le raspunda mai mult decit onorabil apetisantelor thailandeze al caror masaj binefacator ii dezmorteste oasele si poftele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
